www.isbn.ro/04447

ISBN 978-606-94044-4-7 / 9786069404447

Ministerul Educaţiei Naţionale.
Manual pentru clasa a 5-a.
Silvia Olteanu (coordonator).
Ştefania Giersch.
Iuliana Tanur.
Camelia Manea.
Teodora Lazăr.
Biologie.
Editura Corint.

---

BIOLOGIE
MANUAL
PENTRU
CLASA
A V-A
PENTRU SCOLILE SI SECTIILE
CU PREDARE IN LIMBA MAGHIARA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
Silvia Olteanu (coordonator)
Ştefania Giersch
Iuliana Tanur
Camelia Manea
Teodora Lazăr
CORINT

CORINT

PACHETUL EDUCAȚIONAL
este compus din:
Manual (carte + CD)
Caietul elevului
Ghidul profesorului
ISBN: 978-606-94044-4-7
www.edituracorint.ro
CYANMAGENTAYELLOWBLACK

BIOLOGIE
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
Silvia Olteanu (coordonator)
Ştefania Giersch
Iuliana Tanur
Camelia Manea
Teodora Lazăr
MANUAL
PENTRU
CLASA
A V-A
Acest manual este proprietatea Ministerului Educației Naționale.
Manualul școlar a fost aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naționale nr. 5268 din 03.10.2017, în urma evaluării, și este realizat în conformitate cu programa școlară aprobată prin OM nr. 3393 din 28.02.2017.
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și în format digital, și este transmisibil timp
de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2017–2018.
Inspectoratul școlar ………………………………..………………………………………………………
Școala / Colegiul / Liceul ………………………………………………………………………………….
Date despre autoare:
Maria-Emilia Goian – profesor de limba şi literatura română,
grad didactic I, autoare de manuale şi auxiliare şcolare
Lucia Minchevici – profesor de limba şi literatura română, grad
didactic I, Şcoala Gimnazială nr. 194 din Bucureşti, autoare de
auxiliare şcolare
Iulia Preda – profesor pentru învăţământ primar, grad didactic
I, Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” din Bucureşti
Referenţi:
Prof. dr. Ileana-Narcisa Ștefănescu – Centrul Judeţean de
Asistenţă Psihopedagogică Ilfov
Prof. dr. Mihaela Daniela Cîrstea – Colegiul Economic „Virgil
Madgearu”, Bucureşti
Redactare: Elena Munteanu
Tehnoredactare computerizată: Andreea Apostol,
Olimpia Bolozan
Graca: Mihai Ionuţ Grăjdeanu
Design copertă: Andreea Apostol
Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:
GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti, cod poştal
010517, Tel./Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Depozit
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal 060012
Tel.: 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazinul virtual: www.grupulcorint.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
GOIAN, MARIA
Comunicare în limba română: manual pentru clasa a II-a /
Goian Maria-Emilia, Minchevici Lucia, Preda Iulia. - Bucureşti:
Corint Educaţional, 2014
2 vol.
ISBN 978-606-8668-34-5
Semestrul 1 - ISBN 978-606-8668-35-2
I. Minchevici, Lucia
II. Preda, Iulia
372.46
Acest manual este proprietatea Ministerului Educației Naționale.
Manualul școlar a fost aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4781 din 13.10.2014, în urma
evaluării, și este realizat în conformitate cu programa școlară aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale
nr. 3418 din 19 martie 2013.
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și în format digital, și este transmisibil
timp de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2014–2015.
Inspectoratul școlar ………………………………..………………………………………………………
Școala / Colegiul / Liceul ………………………………………………………………………………….
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT:
Anul Numele elevului Clasa Anul școlar
Aspectul manualului*
format tipărit format digital
la primire la predare la primire la predare
1
2
3
4
*Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit,
deteriorat.
Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.
116.111 - numărul de telefon european de asistenţă pentru copii
Toate drepturile acestei lucrări sunt rezervate EDITURII CORINT EDUCAŢIONAL, parte componentă a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
Date despre autoare:
Maria-Emilia Goian – profesor de limba şi literatura română,
grad didactic I, autoare de manuale şi auxiliare şcolare
Lucia Minchevici – profesor de limba şi literatura română, grad
didactic I, Şcoala Gimnazială nr. 194 din Bucureşti, autoare de
auxiliare şcolare
Iulia Preda – profesor pentru învăţământ primar, grad didactic
I, Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” din Bucureşti
Referenţi:
Prof. dr. Ileana-Narcisa Ștefănescu – Centrul Judeţean de
Asistenţă Psihopedagogică Ilfov
Prof. dr. Mihaela Daniela Cîrstea – Colegiul Economic „Virgil
Madgearu”, Bucureşti
Redactare: Elena Munteanu
Tehnoredactare computerizată: Andreea Apostol,
Olimpia Bolozan
Graca: Mihai Ionuţ Grăjdeanu
Design copertă: Andreea Apostol
Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:
GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti, cod poştal
010517, Tel./Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Depozit
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal 060012
Tel.: 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazinul virtual: www.grupulcorint.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
GOIAN, MARIA
Comunicare în limba română: manual pentru clasa a II-a /
Goian Maria-Emilia, Minchevici Lucia, Preda Iulia. - Bucureşti:
Corint Educaţional, 2014
2 vol.
ISBN 978-606-8668-34-5
Semestrul 1 - ISBN 978-606-8668-35-2
I. Minchevici, Lucia
II. Preda, Iulia
372.46
Acest manual este proprietatea Ministerului Educației Naționale.
Manualul școlar a fost aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4781 din 13.10.2014, în urma
evaluării, și este realizat în conformitate cu programa școlară aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale
nr. 3418 din 19 martie 2013.
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și în format digital, și este transmisibil
timp de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2014–2015.
Inspectoratul școlar ………………………………..………………………………………………………
Școala / Colegiul / Liceul ………………………………………………………………………………….
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT:
Anul Numele elevului Clasa Anul școlar
Aspectul manualului*
format tipărit format digital
la primire la predare la primire la predare
1
2
3
4
*Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit,
deteriorat.
Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.
116.111 - numărul de telefon european de asistenţă pentru copii
Toate drepturile acestei lucrări sunt rezervate EDITURII CORINT EDUCAŢIONAL, parte componentă a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
Date despre autori:
Silvia Olteanu – profesor gradul didactic I, Colegiul Național
„Nichita Stănescu” din Ploiești, inspector școlar, ISJ Prahova.
Ștefania Ghiersch – profesor gradul didactic I, Colegiul
Economic „Virgil Madgearu” din Ploiești.
Iuliana Tanur – profesor gradul didactic I, Colegiul Național
„Jean Monnet” din Ploiești, metodist, mentor, formator, expert
POSDRU.
Camelia Manea – profesor gradul didactic I, Liceul Teoretic
„Brâncoveanu Vodă” din Urlați.
Teodora Lazăr – profesor gradul didactic I, Școala Gimnazială
nr. 1 Ciorogârla, doctor în biologie.
Referenți:
Prof. univ. dr. Paulina Anastasiu, Facultatea de Biologie,
Universitatea din București.
Prof. Camelia Afrim, gradul didactic I, Colegiul Economic
„Virgil Madgearu” din București, inspector școlar, ISMB.
Prof. Veronica Stănculeanu, gradul didactic I, Școala
Gimnazială „Șerban Cioculescu” din Găești, inspector școlar,
ISJ Dâmbovița.
Prof. dr. Valeria Purcărea-Ciulacu, gradul didactic I, Liceul
Teoretic „Dimitrie Bolintineanu” din București.
Redactare: Geanina Radu
Tehnoredactare computerizată: Cristina Gvinda
Design copertă: Dan Mihalache
Surse foto: Shutterstock
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Biologie : manual pentru clasa a V-a / Silvia Olteanu (coord.),
Ştefania Giersch, Iuliana Tanur. - Bucureşti: Corint Logistic, 2017
ISBN 978-606-94044-4-7
I. Olteanu, Silvia
II. Giersch, Ştefania
III. Tanur, Iuliana
57
Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate
EDITURII CORINT LOGISTIC, parte componentă a GRUPULUI
EDITORIAL CORINT.
Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:
GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti,
cod poştal 010517. Tel./Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Depozit
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti,
cod poştal 060012. Tel.: 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazin virtual: www.edituracorint.ro
3
Cuvânt-înainte
Dragi elevi, din acest an școlar, veți începe studierea biologiei, adică știința vieții.
Biologia studiază toate organismele vii care trăiesc pe Pământ, de aceea cuprinde mai
multe domenii. De exemplu, botanica este ramura biologiei care studiază plantele, zoologia studiază animalele, iar ecologia studiază interrelațiile dintre viețuitoare și mediul
lor de viață.
În clasa a V-a, veți afla informații despre diverse viețuitoare (nu doar plante și animale) și despre mediul lor de viață, atât din țara noastră, cât și din alte zone ale planetei. Veți
mai învăța că organismele au diverse însușiri, pe baza cărora sunt incluse în anumite
grupe, adică pot fi clasificate. Pentru aceasta, veți utiliza observarea și explorarea lumii
vii, a mediului de viață al organismelor, a relațiilor dintre viețuitoare, dar și a relațiilor
dintre acestea și mediul în care trăiesc.
Cunoștințele învățate le veți putea aplica îngrijind animale, cum sunt cele din acvariu
și terariu, sau cultivând plante în minisere, iar pe baza observațiilor și lucrărilor practice
propuse, veți descoperi lucruri esențiale despre lumea vie. Astfel, vă veți îmbogăți cunoștințele, veți putea înțelege locul și rolul viețuitoarelor în natură, inclusiv al omului, dar
și consecințele propriului comportament atât asupra sănătății personale, cât și asupra
calității mediului.
Lecțiile de recapitulare și evaluare, precum și exercițiile interactive vă vor ajuta să vă
sistematizați cunoștințele și să vă autoevaluați.
Varianta digitală a manualului vă ajută să fixați cunoștințele prin intermediul celor
trei tipuri de activități multimedia de învățare.
Sperăm ca acest manual să vă fie de un real folos în călătoria voastră prin fascinanta
lume vie și să vă determine ca, alături de îndrumătorii voștri – profesorii, să o studiați cu
drag și să vă implicați în diverse acțiuni de protejare și menținere a unei bune calități a
mediului de viață.
Autorii
Cuprins
Cuvânt-înainte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
Competențe generale și specifi ce. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Ghid de utilizare a manualului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
LABORATORUL DE BIOLOGIE – METODE ȘI INSTRUMENTE
DE INVESTIGARE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Laboratorul de biologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Metode și instrumente de investigare a mediului înconjurător. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
VIEȚUITOARELE DIN MEDIUL APROPIAT ȘI MAI ÎNDEPĂRTAT
Ecosistemul – biotop și biocenoză. Factorii de mediu și specii reprezentative. . . . . . . . . . . . . 12
Relaţii de hrănire între vieţuitoarele unui ecosistem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Relaţii de apărare şi de reproducere între vieţuitoarele unui ecosistem . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Parcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Grădina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Livada . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Pajiştea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Pădurea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Ape curgătoare – Râul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
Ape stătătoare – Lacul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
Importanţa vieţuitoarelor pentru natură şi om. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Locul omului şi impactul său asupra mediului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
Recapitulare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
4
5
ALTE MEDII DE VIAȚĂ DIN ȚARA NOASTRĂ ȘI DIN ALTE ZONE ALE PLANETEI
Peştera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Delta Dunării – rezervaţie a biosferei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Marea Neagră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
Deşerturi calde şi reci. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
Savana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Pădurea tropicală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
Recapitulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
GRUPE DE VIEȚUITOARE – CARACTERE GENERALE
Bacterii și protiste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
Ciuperci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Plante (muşchi, ferigi, gimnosperme, angiosperme) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
Animale nevertebrate (spongieri, celenterate, viermi, moluşte şi artropode) . . . . . . . . . . . . . . 80
Animale vertebrate (peşti, amfi bieni, reptile, păsări şi mamifere) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
Recapitulare fi nală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Evaluare fi nală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Explorarea sistemelor biologice, a proceselor și a fenomenelor cu instrumente
și metode științifi ce
1.1. Extragerea informațiilor din texte, fi lme, tabele, desene, scheme, ca surse
pentru identifi carea caracteristicilor unor sisteme biologice, a unor procese și fenomene
1.2. Realizarea dirijată a unor activități simple de investigare pe baza unor fi șe
de lucru date
Comunicarea adecvată în diferite contexte științifi ce și sociale
2.1. Organizarea informațiilor științifi ce după un plan dat
2.2. Utilizarea adecvată a terminologiei specifi ce biologiei în comunicarea orală
și scrisă
Rezolvarea unor situații problemă din lumea vie pe baza gândirii logice și a
creativității
3.1. Identifi carea caracteristicilor sistemelor biologice pe baza modelelor
3.2. Utilizarea unor algoritmi cunoscuți în investigarea lumii vii
Manifestarea unui stil de viață sănătos într-un mediu natural propice vieții
4.1. Utilizarea achizițiilor din domeniul biologiei în viața cotidiană
4.2. Recunoașterea consecințelor activităților umane și ale propriului comportament asupra mediului înconjurător
1.
2.
3.
4.
6
COMPETENŢE GENERALE ŞI SPECIFICE
7
GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI
MANUALUL CUPRINDE
varianta tipărită varianta digitală
Simboluri folosite
în varianta digitală
Rezolvă
Privește
Vizionează
Manualul este structurat în unități de învățare, care cuprind:
Titlul
lecţiei
Textul lecţiei
Activități de învățare
Știai că?
Vocabular
Titlul
capitolului
Rubrici
care stimulează
gândirea
şi creativitatea,
punând elevul
în situaţia de a
rezolva diferite
sarcini.
LECŢIE
RECAPITULARE EVALUARE
Săgețile albastre indică nalul, respectiv începutul
unui nou paragraf din textul lecției
8
Laboratorul de biologie
Laboratorul de biologie este locul ideal unde putem descoperi tainele științei. Aici, elevii, sub îndrumarea profesorilor, pot investiga și
descoperi lumea vie. Primul joc ştiinţifi c din laborator este experimentul didactic.ÎÎÎ
Scop: Familiarizarea elevilor cu dotările unui laborator de biologie.
8
CITEȘTE ȘI DESCOPERĂ!
… Microscopul a fost descoperit în 1590 de către Hans și Zaharias Janssen (tată şi u), doi olandezi care confecţionau ochelari.
… Cel mai performant microscop mărește imaginea chiar de
câteva milioane de ori.
… Doi cercetători de origine română au obţinut Premiul
Nobel pentru descoperiri bazate pe utilizarea microscopului:
omul de știință George Emil Palade, în 1974, şi zicianul Ştefan
Walter Hell, în 2014.
ȘTIAI CĂ?
Instrument optic – instrument
utilizat pentru observarea unor
detalii cu ajutorul unor lentile,
oglinzi.
Preparate microscopice – organisme foarte mici sau fragmente din corpul vieţuitoarelor, pregătite pentru a putea observate la
microscop.
Terariu – spaţiu asemănător cu
un acvariu, dar în care se a ă pământ; este amenajat pentru creșterea și observarea unor plante și
animale mici.
VOCABULAR
Privește imaginea de mai sus, observă laboratorul de biologie în care te
afl i și, cu ajutorul informațiilor din textul următor, răspunde la întrebări.
z Care sunt dotările întâlnite în laboratorul din imagine și în cel din
școala ta?
z Ce reguli crezi că ar trebui să respecți în laborator pentru a nu te
afl a în pericol?
ÎÎÎ Laboratorul de biologie prezintă următoarele dotări:
– mobilier: mese de lucru, scaune, ra¢ uri, dulapuri cu vitrină pentru
expunerea diverselor colecţii (de moluşte, de seminţe etc.), tablă;
– aparatură, ustensile, instrumente de laborator: microscop optic,
lupă, trusă de biologie, vase de sticlă sau de porţelan, lame şi lamele de
sticlă pentru realizarea preparatelor microscopice;
– planșe, mulaje, atlase (botanic, pentru studiul plantelor, zoologic, pentru studiul animalelor, de anatomie a omului);
– mijloace tehnice audiovizuale moderne: videoproiector, calculator, tablă interactivă şi materiale specifi ce (fi lme, DVD-uri, PPT-uri),
conexiune internet etc.
– colțul viu: conţine plante decorative, cu rol de material de studiu
pentru diferite experimente, acvariu, terariu cu animale mici, utile pentru a putea observa direct comportamentul acestora. ÎÎÎ
LABORATORUL DE BIOLOGIE – METODE ŞI INSTRUMENTE
DE INVESTIGARE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
9
Scop: Identifi carea rolului lupei și al microscopului în investigarea lumii vii.
COMPARĂ ȘI APLICĂ!
APLICAȚIE PRACTICĂ
1.
Portofoliul didactic cuprinde
documente rezultate din activităţi de învăţare. Pe parcursul
anului şcolar vei primi diverse
sarcini la secţiunea Portofoliu,
iar materialele rezultate vor
evaluate semestrial sau anual.
z Realizează un desen (a ș)
care să ilustreze două norme de
protecţie pe care le respecți în
laboratorul de biologie, ca prim
document în portofoliul tău.
PORTOFOLIU
1. În fi gura 1. este o margaretă privită printr-o lupă, iar în fi gura 2.b
este o bacterie privită la microscop, 2.a., deoarece nu poate fi văzută cu
ochiul liber. Care instrument are putere de mărire mai mare?
2. De ce este important să cunoaștem organisme atât de mici?
ÎÎÎ Lupa de mână este cel mai simplu instrument optic. Aceasta
mărește imaginea unui obiect chiar de 20 de ori. Pentru o utilizare corectă, lupa trebuie ținută cât mai aproape de ochi.
Microscopul optic este utilizat, în special, pentru observarea organismelor care nu se văd cu ochiul liber (organisme microscopice), unele
dintre acestea producând diverse boli.
z Feriţi-vă de sursele de curent
şi de foc!
z Folosiţi echipament de protecţie (halat, mănuşi)!
z Nu utilizaţi instrumente ascuţite (bisturie, lame) şi microscopul decât sub îndrumarea şi
supravegherea profesorului!
z Respectaţi paşii din şa de
lucru şi indicaţiile profesorului!
z Spălaţi-vă bine pe mâini după
ecare lucrare practică!
NORME DE PROTECȚIE
ÎN LABORATORUL DE BIOLOGIE
REȚINE!
Laboratorul de biologie este spațiul în care elevii își pot satisface
curiozitatea științifi că, metoda fundamentală de studiere a biologiei fi -
ind experimentul, ceea ce dezvoltă gândirea, creativitatea, spiritul de
cercetare.
Printre cele mai utilizate instrumente din laboratorul de biologie
sunt cele optice – lupa și microscopul.
Fii un mic cercetător al lumii vii!
Utilizează instrumente din laboratorul de biologie: lupa și microscopul. Folosește, la început, frunze, fl ori sau fructe pe care să le observi cu
lupa. Apoi, utilizează preparate fi xate pe care să le observi la microscop,
ghidat de profesorul tău.
Dacă microscopul este dotat cu cameră digitală, montează camera la
microscop și apoi la calculator. Așază preparatul pe măsuța microscopului și apoi vizualizează imaginea pe ecranul calculatorului. Imaginea
poate fi salvată și utilizată ulterior în format digital.
Citește fragmentul de mai jos,
din articolul de ziar, și spune ce
crezi despre importanța acestei
invenții.
„Cercetătorii de la Universitatea Stanford au inventat un microscop din hârtie, care se poate
împături, și costă doar un dolar.
În plus, aparatul rezistă unei căderi de la o înălţime de trei etaje
și chiar unei călcări accidentale
de către o persoană.”
http://www.ziare.com/magazin/inventii/inventia-care-poate-schimba-cercetarea-un-microscop-de-un-dolar-1320590
SPUNE-ȚI PĂREREA!
Citește fragmentul de mai jos,
2.a
2.b
10
Metode şi instrumente
de investigare a mediului înconjurător
Mediul în care trăiesc vieţuitoarele cuprinde atât componente fără
viață (solul, curenţii de aer, temperatura, apa, lumina etc.), cât şi componente cu viață (plante, animale etc.). Acestea pot fi cercetate utilizând diverse metode și instrumente. ÎÎÎ
… Orientarea în teren se poate
face prin observarea mușchilor
de pe scoarța copacilor. Aceștia
indică, de obicei, nordul.
… Solul poate degradat sub
acţiunea ploii sau a vântului.
Procesul se numește eroziune.
Partea de la suprafaţa unui astfel
de sol, uscat și lipsit de vegetaţie, poate ridicată în atmosferă
de către vânt, formând praful.
… Există persoane meteosensibile. Corpul nostru interacţionează cu mediul în care trăim
și reacţionează la schimbările
vremii. Dar, la unele persoane,
acest lucru este însoţit de diverse neplăceri, cum sunt durerile
de cap, ameţelile sau durerile de
oase și de articulaţii.
ȘTIAI CĂ?
Investigare – observare, cercetare, studiere.
Entomologie – ramură a biologiei care studiază insectele.
Meteosensibilitate – ampli carea simptomelor unor boli din cauza schimbării bruște a vremii.
Probă – cantitate mică dintr-un
produs, luată pentru a examinată.
VOCABULAR
Scop: Cunoașterea instrumentelor de investigare a mediului.
OBSERVĂ ȘI ANALIZEAZĂ!
Grupează instrumentele de investigare din imaginile de mai jos,
după utilizare, în următoarele grupe: pentru orientarea în teren, pentru
realizarea observațiilor asupra componentelor fără viață și asupra
componentelor cu viață.
Termometrul
este utilizat pentru
măsurarea temperaturii.
Fileul entomologic
este o plasă
pentru prins insecte
zburătoare.
Harta și busola
sunt utilizate pentru
orientarea în teren.
Anemometrul este un
instrument pentru
măsurarea vitezei
curenţilor slabi de aer.
Determinatoarele
și atlasele ajută la
recunoaşterea unor
vieţuitoare.
Binoclul este un
instrument optic
folosit pentru a privi
la mare distanţă.
CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
BIOLOGIE
BIOLOGIE
GHEORGHE MOHAN
GHEORGHE MOHAN
Lucrarea de faţă, bogat ilustrată, deși de dimensiuni
reduse, reprezintă o sinteză a diverselor grupe de organisme
prezentate în manualele școlare sau în literatura auxiliară
de biologie.
Atlasul este structurat în patru capitole: I. Regnul Monera;
II. Regnul Protista; III. Regnul Fungi; IV. Regnul Plante,
cuprinzând diverse grupe de organisme, de la cele inferioare
până la cele superioare, exceptând Regnul Animale.
Biologie. Mic atlas școlar constituie un instrument de
lucru deosebit de util elevilor și profesorilor, ca material
didactic, și reprezintă o sursă de informare pentru toţi cei
care sunt pasionaţi de biologie și iubesc natura.
ISBN: 978-606-8668-75-8
www.grupulcorint.ro
Mic atlas școlar
Mic atlas școlar
A T L A S E C O R I N T
Lucrarea este
în concordanţă
cu programa școlară
în vigoare.
DETERMINATOR
de plante superioare
ALEXANDRU DIMA
MARIA IONESCU
11
Scop: Investigarea viețuitoarelor în mediul de viață.
Apreciază calitativ și cantitativ viețuitoarele din imagine.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
ÎÎÎ Studierea mediului înconjurător se face folosind:
z hărți, busolă, binoclu, ruletă – pentru orientarea în teren;
z termometru, anemometru, pluviometru (măsoară cantitatea de
precipitaţii) – pentru observarea unor factori fără viaţă;
z lupă, pense, sticluțe cu dop de plută – pentru observarea vieţuitoarelor și colectarea de probe;
z presă de plante, ziare, etichete, pungi de plastic, plicuri pentru semințe și fructe, cutii de carton – pentru colectarea de material vegetal;
z fi leu entomologic, borcane cu vată, cutii de carton cu orifi cii de
aerisire, sită – pentru colectarea materialului zoologic;
z determinatoare, atlase (botanic și zoologic);
z carnete pentru însemnări, creioane, etichete, fi șe de observație –
pentru notarea observațiilor și etichetarea materialelor colectate.
Intensitatea unor factori fără viață poate fi apreciată și prin metode
mai simple, bazate pe observație. Astfel:
z solul este uscat, când nu răcește mâinile la atingere și nu se decolorează la soare, și este foarte umed, dacă-și schimbă culoarea prin
uscare, răcește mâinile și umezește o foaie de hârtie pusă deasupra;
z vântul slab foșnește frunzele și mișcă crenguțele, cel foarte puternic rupe crengile copacilor, vijelia smulge copacii din rădăcini, iar
uraganul distruge tot ce întâlnește în cale.
Factorii cu viață pot fi observați și apreciați cantitativ (numărul organismelor care aparțin aceluiași grup de viețuitoare și trăiesc în același
teritoriu) și calitativ (tipurile de viețuitoare dintr-un teritoriu).
Investigarea unor factori fără
viaţă și unor factori cu viaţă
Într-o lună de toamnă, o dată la
două-trei zile, la aceeași oră, vei
observa și vei nota, în jurnalul intitulat Toamna în grădina școlii, următoarele:
z valorile temperaturii din grădina școlii, înregistrate cu un termometru de exterior;
z intensitatea vântului prin observarea efectului acestuia asupra
copacilor;
z modi cările observate la factorii cu viaţă din grădina școlii.
LUCRARE PRACTICĂ
Investigarea unor factori fără
Întocmește un proiect cu tema:
Vizită în parc sau Excursie la… În
acest sens:
z stabilește un scop (ce îţi propui să realizezi), folosind propoziţii de genul Merg în parc să…
z indică instrumentele pe care le
vei lua cu tine pentru observaţii –
Voi utiliza…
z alege colegul/colegii cu care
vrei să realizezi investigaţia – Voi
lucra împreună cu…
z stabilește produsul nal al activităţii (o șă de observaţie, un
poster, un album cu fotogra i ale
elementelor din mediu observate
etc.) – Activitatea de observare se
va naliza cu realizarea…
PROIECT
Întocmește un proiect cu tema:
Adaugă la portofoliu:
z Jurnalul intitulat Toamna în
grădina școlii.
z Proiectul intitulat Vizită în
parc sau Excursie la...
PORTOFOLIU
REȚINE!
Mediul înconjurător cuprinde factori fără viață și factori cu viață, care
pot fi investigați în jurul școlii sau într-o excursie. Astfel, se pot studia
adaptările viețuitoarelor la condițiile de mediu, relațiile dintre viețuitoare, dar și infl uența omului asupra mediului.
12
ÎÎÎ Organismele vii sunt adaptate la anumite condiţii de viaţă
(temperatură, lumină, umiditate etc.) şi nu pot supravieţui izolate de
locul în care trăiesc sau de celelalte organisme. Adaptarea organismelor
se realizează prin modifi cări ale formei și mărimii corpului, ale culorii,
comportamentului etc. Vieţuitoarele interacţionează cu mediul în care
trăiesc, de care sunt infl uențate și pe care, la rândul lor, îl infl uențează.
Ecosistemul cuprinde două tipuri de factori:
– abiotici (fără viață), reprezintă componentele nevii, cum sunt: substratul (solul, apa sau aerul) și factori climatici (lumina soarelui, temperatura, umiditatea și vântul); totalitatea acestora formează biotopul;
Scop: Înţelegerea interacțiunii
dintre factorii cu viaţă şi factorii fără viaţă.
Privește imaginea alăturată
și rezolvă cerințele:
z Amintește-ți principalele
caracteristici ale organismelor vii.
z Identifică și enumeră factorii fără viață și pe cei cu viață
din imagine.
z Ar putea trăi viețuitoarele fără aer, apă, lumină sau izolate?
z Putem întâlni viețuitoarele din imagine în orice zonă de pe Terra?
OBSERVĂ ȘI REZOLVĂ!
Înţelegerea interacțiunii
… Noţiunea de ecosistem a
fost introdusă în 1935 de către
botanistul Arthur Tansley.
… Charles Darwin este primul
savant care a observat principiul interacţiunii dintre organismele vii.
… Marile comunităţi de plante și animale care trăiesc în același loc, spre exemplu în zona
arctică, la tropice sau în deșert,
formează biomuri.
ȘTIAI CĂ?
Adaptare – transformare pentru
a corespunde anumitor condiţii
sau împrejurări.
Algă – organism care conţine
cloro lă, dar este lipsit de rădăcină, tulpină și frunze.
Ciupercă – organism, fără cloro lă, care se hrănește din sol sau
din corpul unor plante și animale
pe care le parazitează.
Interacţiune – in uenţă, condiţionare reciprocă.
Subteran – care se a ă sub suprafaţa pământului.
VOCABULAR
Ecosistemul – biotop și biocenoză
Factorii de mediu și specii reprezentative
VIEŢUITOARELE DIN MEDIUL APROPIAT
ŞI MAI ÎNDEPĂRTAT
Organismele trăiesc pe pământ, în diferite medii de viață, sub o varietate de forme, de la cele mai mici și simple organisme până la cele mai
complexe. Toate organismele vii de pe un anumit teritoriu împreună cu
factorii fără viață alcătuiesc un ecosistem.ÎÎÎ
13
– biotici (cu viață), reprezintă componentele vii, cum sunt: bacterii, ciuperci, plante, animale etc. Totalitatea lor formează biocenoza.
Viețuitoarele au nevoie de energie, pe care o obțin din hrană. Plantele își
prepară singure hrana prin fotosinteză, iar animalele o iau din mediul
de viață. ÎÎÎ
ÎÎÎ Fiecare organism își are propriul loc de viață, numit habitat,
și este răspândit într-un anumit teritoriu, numit areal, prezentând diferite adaptări la mediul de viață: subteran (1.), terestru (2.), aerian (3.)
sau acvatic (4.). ÎÎÎ
Scop: Recunoașterea interacţiunilor organismelor vii cu mediul de viaţă.
Identifică tipurile de mediu din fiecare imagine, organismele,
precum şi o adaptare a acestora la tipul de mediu.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
Scop: Clasificarea ecosistemelor în funcţie de intervenţia omului.
Identifică ecosistemele din imagini și grupează-le, în funcție de
intervenția omului, în ecosisteme naturale şi ecosisteme artificiale.
OBSERVĂ ȘI CLASIFICĂ!
Majoritatea plantelor și animalelor, pentru a respira, preiau oxigenul din aer. Plantele terestre,
pentru a se hrăni, preiau dioxidul
de carbon din aer, iar prin intermediul rădăcinii absorb apă și
substanţe minerale din sol.
Identi că un alt mod în care factorii abiotici și biotici interacţionează unii cu alţii.
SPUNE-ȚI PĂREREA!
Majoritatea plantelor și animaAdaugă la portofoliu șase fotogra i ale unor ecosisteme arti -
ciale și naturale din zona în care
locuiești.
PORTOFOLIU
Dacă ar trebui să colonizezi o
altă planetă, ce ai lua cu tine într-o
navă spaţială? Argumentează!
EXERSEAZĂ-ȚI IMAGINAȚIA!
REȚINE!
Ecosistemul este alcătuit dintr-o componentă vie (biocenoza) și una
nevie (biotopul), între care se stabilesc interacțiuni.
Ecosistemele sunt diverse, cu biotopuri și biocenoze specifi ce.
ÎÎÎ Ecosistemele pot fi :
– naturale (apărute spontan, fără intervenția omului): terestre (pădurea – 1., pajiștea), acvatice (lac natural – 2., baltă), aeriene și subterane;
– artifi ciale (create de om): terestre (livezi, culturi agricole – 3., ferme de animale) și acvatice (lacuri de acumulare).
Activitate în perechi
Împreună cu colegul de bancă,
imaginați-vă că sunteți:
1. o plantă, respectiv un animal,
și explicați-vă reciproc modul în
care vă hrăniți;
2. viețuitoare care trăiesc în mediul apropiat și în zone îndepărtate ale Pământului, de exemplu:
urs-brun – urs-polar; vulpe roșcată – vulpe-polară etc.
Veţi scoate în evidenţă adaptările acestora la mediul de viaţă în
care trăiesc. Puteţi folosi internetul pentru a identi ca mai multe
adaptări.
JOC DE ROL
1.
1.
2.
2.
3.
3.
4.
14
Relaţii de hrănire între vieţuitoarele
unui ecosistem
Biocenoza unui ecosistem cuprinde multe viețuitoare, între care se
stabilesc diferite tipuri de legături, așa cum sunt cele de hrănire, numite
și relații trofi ce. În funcție de relațiile de hrănire pe care le au, viețuitoarele unei biocenoze aparțin următoarelor categorii trofi ce: producători, consumatori și descompunători.ÎÎÎ
Scop: Identifi carea unor categorii trofi ce din cadrul unui ecosistem.
1. Privește imaginea denumită Producători.
z Identifi că elementele care pătrund în frunză sau o părăsesc.
z Numește procesul care se desfășoară în frunză și un factor de mediu implicat.
z Cum explici denumirea de producători dată acestor viețuitoare?
2. Privește imaginea denumită Ecosistem terestru.
z Explică în ce constă interdependența organismelor din imagine.
z Explică denumirea de consumatori dată animalelor.
z Sugerează un alt titlu pentru această imagine.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
… În categoria consumatorilor intră și animalele omnivore
(se hrănesc atât cu plante, cât și
cu animale – porc, urs), precum
și cele necrofage (se hrănesc cu
cadavrele animalelor – vultur,
hienă).
… Plantele, pentru a-și produce hrana, folosesc doar 1%
din energia solară pe care o primesc.
ȘTIAI CĂ?
Colaj – procedeu de realizare a
unui tablou prin lipirea unor imagini diferite, pe o temă dată.
Longevitate – durată lungă a vieţii.
Relaţie – legătură între lucruri,
idei, procese sau între însușirile
acestora.
Substanțe minerale – substanţe anorganice prezente în cantităţi
mici în soluri, ape, organisme (calciu, er, magneziu etc.).
Substanțe organice – substanţe produse sau extrase din organisme vii (zaharuri, proteine, grăsimi, vitamine etc.); pot obținute
și în laborator.
Talie – mărime.
VOCABULAR
Producători Ecosistem terestru
Soare
Dioxid de
carbon
Apă
Săruri minerale
Substanțe
organice
Producători
Descompunători
Consumatori
primari
Consumatori
secundari
Consumatori
terțiari
Soare
15
Scop: Identifi carea verigilor unui lanț trofi c dintr-un ecosistem.
În schema de mai jos, organismele sunt așezate liniar în ordinea în
care se hrănesc unele cu altele. Precizează categoriile trofi ce identifi cate.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
ÎÎÎ Așezarea liniară a viețuitoarelor în ordinea în care se hrănesc
unele cu altele, precum verigile unui lanț, formează un lanț trofi c. Hrana trece de la plante (producători) la organisme care se hrănesc cu plante (organisme fi tofage), apoi la organisme care se hrănesc cu animale
(organisme zoofage). În biocenoze, lanțurile trofi ce nu sunt izolate, ci
sunt legate prin verigi comune (organisme), formând rețele trofi ce.
Între categoriile trofi ce ale biocenozei se stabilesc anumite raporturi
numerice, adică numărul organismelor scade de la producători spre
consumatorii terțiari și cuaternari, dar talia și longevitatea lor cresc.
1. Explică de ce numărul verigilor dintr-un lanț tro c este limitat,
depășind rar 5-6 verigi.
2. Ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea descompunătorii dintr-un
ecosistem?
Realizează un colaj cu titlul
În pădure sau Lângă râu, care
să conţină, pe lângă elementele de decor pe care le dorești, imagini cu viețuitoarele
dintr-un lanţ tro c terestru sau
dintr-un lanţ tro c acvatic.
PORTOFOLIU
3. Imaginea de mai sus reprezintă o reţea tro că dintr-un ecosistem natural.
z Creează minimum două lanțuri tro ce, urmărind săgețile din
această rețea tro că.
z Poate omul o componentă a
vreunui lanţ tro c din imagine?
z Cum explici faptul că un ecosistem creat de om (de exemplu,
livada) are mai puține viețuitoare
decât un ecosistem natural?
EXERSEAZĂ ȘI REZOLVĂ! ÎÎÎ 1. Producătorii sunt reprezentați de plantele verzi, de alge sau
de unele bacterii care, prin fotosinteză, produc substanțe hrănitoare.
2. Consumatorii sunt reprezentați de animalele din ecosistem care,
în funcție de hrana consumată, se împart în:
– animale erbivore, care consumă substanțele organice produse de
plante, fi ind consumatori primari; numărul lor infl uențează numărul
producătorilor cu care se hrănesc;
– animale carnivore, care se hrănesc cu consumatorii primari sunt
consumatori secundari; ei folosesc indirect substanțele organice de la
producători;
– carnivorele mari, care se hrănesc cu consumatorii secundari sunt
consumatori terțiari, iar cele care se hrănesc cu cei terțiari se numesc
consumatori cuaternari (leul, acvila, rechinul etc.).
3. Descompunătorii sunt reprezentați de unele bacterii și ciuperci care
descompun resturile vegetale și animale. O parte din substanțele minerale
rezultate sunt redate biotopului și vor fi refolosite în fotosinteză. ÎÎÎ
REȚINE!
Viețuitoarele biocenozei depind trofi c unele de altele și nu pot exista
independent. Niciun ecosistem nu poate exista fără producători.
Consumatorii preiau substanța organică (hrănitoare) produsă de
producători și o transformă în substanțe proprii.
Descompunătorii restituie mediului substanțele minerale, pentru a
putea fi preluate iar de plante, în procesul de fotosinteză.
iarbă șoarece șarpe vultur
16
Scop: Identificarea unor mijloace individuale de apărare din lumea vie.
Privește imaginile şi identifică diverse modalităţi de apărare ale
vieţuitoarelor.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
RELAŢIILE DE APĂRARE
Relaţii de apărare şi de reproducere
între viețuitoarele unui ecosistem
Apărarea împotriva prădătorilor este foarte importantă pentru supraviețuirea organismelor. De obicei, prădătorii au simțuri excelente pentru a găsi prada: vedere excepțională, auz fi n, miros foarte bun. Mulți
prădători sunt și foarte rapizi, ajungând ușor la pradă.
Ca urmare, cu cât sunt mai efi ciente modalitățile de apărare ale prăzii, cu atât aceasta va avea mai multe șanse de a scăpa de atacul prădătorului.ÎÎÎ
Între viețuitoare se stabilesc relații diverse, legate în principal de hrănire (relații trofi ce), dar și relații de apărare și de reproducere. … Gheparzii, prădători din
savana africană, sunt cei mai
rapizi alergători din lume. Ei
pot atinge 110 km/h, în condiţiile în care un om nu poate
alerga cu mai mult de 40 km/h.
… De regulă, animalele trăiesc
singure și numai în perioada împerecherii își caută partener.
… Organismele vii, faţă de
specia din care fac parte, au o
durată de viaţă mică. De exemplu, o insectă efemeră adultă
trăiește doar o zi, iar un șoarece
trăiește 2-3 ani.
ȘTIAI CĂ?
Butaș – o porţiune dintr-o plantă (lăstar, rădăcină, frunză) care, în
condiții favorabile, în timp, va forma o nouă plantă.
Celulă – unitatea de structură și
funcţie a oricărei vieţuitoare.
Polenizare – transportul grăunciorului de polen din stamină
(partea masculină) pe pistilul orii
(partea feminină).
Specie – grup de organisme care
au însușiri comune, aceiași strămoși și care pot produce urmași
(om, lalea, melc etc.).
VOCABULAR
1. 2. 3.
4. 5. 6.
17
ÎÎÎ Apărarea unui individ față de dușmanii săi se realizează în
mai multe moduri, cum ar fi :
z protejarea corpului cu ajutorul carapacei (la broaștele-țestoase –
1.), cochiliilor (la melci), țepilor (la arici și trandafi r – 2.) etc.;
z o anumită colorație a corpului, cum este cea „de pierdere în mediu” – de dezagregare, multe insecte având forma și culoarea frunzelor
(3.) sau a scoarței copacilor, fi ind observate foarte greu de prădători; alte
viețuitoare, ca buburuza, au o culoare vie, care avertizează prădătorul că
e toxică și, deci, nu este bună de mâncat, fi ind o colorație de avertizare;
z eliminarea unor substanțe urât mirositoare (sconcs) sau toxice
(gândacul-bombardier – 4.), substanțe care pun pe fugă prădătorii;
z îngroparea în nisip, fuga, zborul, înotul;
z mușcătura – 5., veninoasă sau nu, prezența coarnelor și a copitelor – 6;
z coborârea și gruparea frunzelor unor plante, atunci când sunt atinse (mimoza, care capătă astfel aspectul unei plante uscate, fi ind evitată
de erbivore).ÎÎÎ
ÎÎÎ Pentru a se apăra mai bine, unele viețuitoarele formează grupuri, cum ar fi bancurile de pești, stolurile de păsări (1.) sau turmele de
erbivore și haitele de prădători (2.). În unele grupuri de animale, cum ar
fi cele de suricate (3.), pinguini sau babuini, unii indivizi au rol de gardieni, dând alarma, în cazul apariției unui pericol.
De multe ori, se asociază două specii diferite pentru a se apăra în
comun. Iată exemplul a două plante montane: țepoșica elimină o substanță toxică, înlăturând astfel unele plante din jurul ei și permițându-i
arnicăi să se dezvolte. Arnica îi „mulțumește” țepoșicăi, eliminând substanțe urât mirositoare, care alungă erbivorele.
Între viețuitoare se pot stabili și relații de cooperare, avantajoase
pentru ambele organisme, rezultând numeroase „prietenii”.
Spre exemplu, pasărea „ghid de miere” sau pasărea-indicator ghidează viezurii și pe băștinașii din unele regiuni ale Africii în locurile
cu faguri de miere. Aceștia alungă albinele și se hrănesc cu mierea, iar
pasărea ciugulește ceara fagurilor.
Scop: Identificarea unor modalităţi de apărare colectivă din lumea vie.
Privește imaginile de mai jos şi identifică modalităţile de apărare
colectivă ale vieţuitoarelor din imagini.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
BIOLOGIA ALTFEL
Citește textele de mai jos și identi că tipurile de apărare, precum și
modalitățile prin care se realizează.
1. „Brotăcelul, animal mărunt și
vioi, lăcuit pe spate cu o frumoasă
culoare verde ca a frunzei. Acest
verde-smarandiu variază însă odată cu schimbarea nuanţei colore a
mediului înconjurător […] Când
se așază pe scoarţa crăpată a unui
copac, pielea identi că o nuanţă liliachie și chiar brună. Când se
odihnește pe o piatră de culoare
deschisă, spinarea devine aproape
albicioasă.”
(Tudor Opriș,
Homocromie ocazională)
2. „În aer, un popor întreg de
rândunele se pregătește de plecare… De după deal vine în zbor
rotat un uliu. Pasărea de pradă
pare că nu ia în seamă mulţimea
paserilor călătoare. Ele îl zăresc;
un strigăt de îmbărbătare, și stolul întreg năvălește la luptă. Uliul
ocolește iscusit prin aer și piere cu
repeziciunea fulgerului dincolo
de deal. A scăpat! ”
(Emil Gârleanu, Puișorii)
1. 2. 3.
Antilopa, animal erbivor care
aleargă cu o viteză de 80 km/oră,
este urmărită de un ghepard care
aleargă cu o viteză de 100 km/oră.
a. Precizează dacă poate ajunsă
antilopa de către ghepardul a at
la aproximativ 500 m depărtare; se
presupune că cele două animale
încep să alerge simultan, pe o distanţă de 500 m.
b. Identi că o altă adaptare a antilopei ca pradă și a ghepardului
ca prădător.
EXERSEAZĂ ȘI REZOLVĂ!
18
ÎÎÎ În lumea vie se întâlnesc două forme de reproducere: asexuată și sexuată.
Reproducerea asexuată la plante se poate face prin părți din corpul
plantei-mamă, care se desprind și, în contact cu pământul, formează rădăcini, dând naștere unei plante noi (butășire – 1.), iar la animale poate
consta în apariția unui nou individ pe corpul acestuia care, după un
timp, se desprinde și devine independent (înmugurire – 2.).ÎÎÎ
Scop: Identifi carea unor adaptări și comportamente legate de reproducerea sexuată în lumea vie.
Privește imaginile următoare:
z Compară cele două fl ori și explică diferențele dintre ele (1. și 2.).
z Descrie comportamentul de îngrijire a puilor de către părinții lor
(3. și 4.).
OBSERVĂ ȘI DESCRIE!
timp, se desprinde și devine independent (înmugurire – 2.).
Scop: Identificarea unor modalităţi de reproducere asexuată.
În imaginile de mai jos este prezentată o modalitate de înmulţire la
plante şi la un animal inferior, hidra-de-apă-dulce.
Cu ajutorul celor două imagini, descrie modul în care se realizează
procesul de reproducere.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
RELAŢII DE REPRODUCERE (DE ÎNMULŢIRE)
Reproducerea, însușire fundamentală a tuturor formelor de viață,
este procesul prin care apar noi urmași. ÎÎÎ
1. Înmulțirea prin butași la mușcată
2. Înmulțirea prin înmugurire la hidra-de-apă-dulce
1. Multe plante formează semințe, care pot libere sau în interiorul unui fruct. Unele fructe au diferite particularități. De exemplu,
fructul de păpădie are un moţ
pufos, ca o parașută, la paltin are
prelungiri ca niște aripioare, iar la
dracilă are cârlige. Ce rol au aceste
modi cări?
2. Într-o livadă sunt 15 meri care
vor polenizați de albine. Știind
că distanţa dintre doi meri este de
5 m și distanţa până la stup este de
590 m, stabilește:
a. timpul în care albina ajunge la
al treilea pom și se întoarce la stup,
știind că albina zboară cu o viteză
de 60 km/oră;
b. care este rolul albinelor în viaţa merilor.
3. Imaginea de mai jos reprezintă ciclul de viaţă la o plantă cu ori.
a. Ce procese din viaţa plantei
corespund numerelor indicate pe
imagine?
b. Cum ajunge polenul de la o
oare la alta?
APLICĂ ȘI EXERSEAZĂ!
1. Multe plante formează semina. b. c. d.
1.
2.
3.
4. 5.
plantamamă
butaș
butaș
19
ÎÎÎ Reproducerea sexuată este procesul prin care două celule,
una masculină și una feminină, se unesc (fecundație) și dau naștere
unei celule-ou care stă la baza dezvoltării unui nou organism.
Viețuitoarele prezintă diferite adaptări legate de reproducerea sexuată.
La plante, cele mai multe fl ori sunt viu colorate și produc substanțe
frumos mirositoare și nectar, pentru a atrage insectele care le vor poleniza. Alte fl ori nu au nevoie de culori și miresme atrăgătoare, pentru că
sunt polenizate de vânt, de aceea produc mai mult polen.
La animale, în perioada împerecherii au loc diverse modifi cări la cei
doi parteneri, în special la masculi, cum sunt: schimbări ale culorilor pe
care le au (așa-numitele „haine de nuntă”), lupta între masculi pentru o
femelă sau emanarea diferitelor substanțe pentru delimitarea spațiului
propriu, emiterea unor sunete sau cântece, realizarea unor dansuri sau
mișcări deosebite etc.
După împerechere, multe viețuitoare își construiesc cuibul și, în
funcție de modalitatea de înmulțire, vor depune ouă sau vor naște
pui vii.
AFLĂ MAI MULTE!
Realizează un colaj din șase
imagini pentru a evidenţia relații de apărare și de reproducere.
Adaugă un titlu potrivit lucrării.
PORTOFOLIU
REȚINE!
Între viețuitoarele unei biocenoze se stabilesc diferite relații (de hrănire, de apărare, de reproducere), ca rezultat al adaptării și evoluției în
comun. De exemplu, prădătorii au căpătat adaptări care le-au permis să
captureze mai ușor prada, dar și prada, la rândul ei, și-a dezvoltat adaptări mai efi ciente împotriva prădătorilor.
Relațiile de reproducere sunt cele care asigură perpetuarea speciilor,
care, altfel, ar dispărea.
Citește textul de mai jos, care
descrie diferite modalități prin
care unele viețuitoare își îngrijesc
puii. Documentează-te și găsește
cel puțin un alt exemplu.
În cadrul relațiilor de reproducere intră și comportamentul viețuitoarelor legat de construirea
cuibului și de îngrijirea urmașilor.
De exemplu, rândunelele formează cupluri stabile și, împreună,
construiesc cuibul și cresc puii.
Uneori, mai multe perechi își fac
cuiburi alăturate, apărându-se împreună în situații de pericol.
Femelele unor pești țin în gură
ouăle, chiar și puii imediat după
eclozare.
La pinguinul-imperial, masculul
este cel care clocește oul, într-o
pungă de pe corp, iar puii sunt
crescuți în adevărate creșe.
Dar nu toate viețuitoarele sunt
atât de grijulii cu puii lor. Cucul, de
exemplu, nici nu își construiește
cuib. Ouăle sunt depuse în cuibul
altor păsări, iar puii de cuc ies mai
repede din ouă și împing afară din
cuib celelalte ouă.
1. 2.
3. 4.
20
Parcul
În zona unde locuiești, în excursii sau în tabere te-ai plimbat pe aleile unui parc sau ai stat pe o bancă. Ai auzit ciripitul păsărilor și zumzetul albinelor care zburau printre plantele cu fl ori colorate și parfumate
sau ai hrănit porumbeii.
Parcurile publice au apărut încă din secolul al XIX-lea, ca un mijloc
de îmbunătățire a vieții locuitorilor din orașele poluate, apoi s-au diversifi cat, căpătând noi funcții.ÎÎÎ
Scop: Identifi carea tipurilor de parcuri și a rolului acestora.
Recunoaște tipurile de parcuri din imagini. Ai vizitat vreunul dintre
acestea? În ce scop?
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
ÎÎÎ Odată cu parcurile publice din orașe (amenajate pentru agrement și odihnă – 1.), au fost create și parcuri tematice (concepute pe o
anumită temă, cu rol de distracție – 2., dar și educativ), precum și cele
naționale și rezervații naturale (construite pentru protecția plantelor și
animalelor sălbatice sau a habitatelor naturale – 3.).
Parcul public reprezintă un ecosistem terestru antropizat, rezultat
în urma intervenției umane, cu biotop și biocenoză caracteristice.
1. Biotopul parcului este reprezentat de factorii abiotici: lumina,
temperatura, solul, umiditatea, vântul etc. Omul poate modifi ca solul și
umiditatea, pentru a asigura plantelor din parc cele mai bune condiții
de creștere și dezvoltare. Solul este fertilizat și udat, dacă este nevoie,
cu ajutorul aspersoarelor. În unele parcuri, există lacuri sau chiar ape
curgătoare naturale sau artifi ciale.
… Primul parc naţional din
România, în inţat în 1935, este
Parcul Naţional Retezat.
… Nasul câinelui are un model
propriu de crestături, ind unic,
la fel ca amprentele oamenilor.
… În ecare an, la 24 mai este
sărbătorită Ziua Europeană a
Parcurilor. În această zi, în 1909,
în Suedia, au fost declarate primele nouă parcuri naţionale
din Europa.
… Prima rezervaţie naturală
din Europa este Pădurea Fontainebleau, declarată de Napoleon al III-lea, în 1861, parc
naţional.
ȘTIAI CĂ?
Antropizat – in uenţat de om.
Aspersor – aparat cu ajutorul
căruia apa se împrăștie sub formă
de picături.
A campa – a sta în cort pentru
un popas mai lung.
Fertilizare – aplicarea periodică
a îngrășămintelor.
Gazon – iarbă care se udă și se
cosește des pentru a rămâne scurtă, deasă și mereu verde.
Pergolă – suport pentru plantele agăţătoare decorative.
VOCABULAR
1. 2. 3.
21
Scop: Recunoașterea unor plante din parc.
Identifi că în imaginile de mai jos plante din curtea școlii sau din parcul prin care te joci și grupează-le în plante ierboase și plante lemnoase.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
Elementelor abiotice naturale li se adaugă elemente realizate de om
pentru sporirea atractivității: fântâni arteziene, pergole, coloane etc.
2. Biocenoza parcului – specii reprezentative
Biocenoza parcului cuprinde plante și unele alge verzi (producători),
diverse animale (consumatori), organisme simbionte, precum lichenii,
dar și ciuperci și bacterii (descompunători).
2.1. Plantele din parcuri sunt, în principal, cultivate de om, formând
diferite aranjamente fl orale, însoțite de plante spontane, care cresc alături
de cele cultivate, fără intervenția omului, astfel încât aspectul parcului să
fi e unul cât mai plăcut, mai natural.ÎÎÎ
ÎÎÎ Plantele pe care le întâlnim în parcuri sunt:
z Plante ierboase: mușchi (plante inferioare), panseluță (1.), petunie (2.), cârciumăreasă, crăiță, lalea, dalie, garofi ță, gazon etc.
z Plante lemnoase – arbuști: trandafi r, tuia, jneapăn, chiparos, glicină (3.), iederă, iasomie; din nalbă, buxus sau forsiția (4.) se pot amenaja garduri vii sau alte aranjamente.
z Plante lemnoase – arbori: măr ornamental (5. ), mesteacăn, castan,
brad, pin, arțar (6.), arbore-trompetă, salcâm-galben, platan, salcie etc.
Distribuția arborilor, arbuștilor și a plantelor cu fl ori în parc și pe peluze se realizează după înălțime, formă, culoare, armonia și contrastul
culorilor, după anotimp, perioada de înfl orire, durata vegetației etc.
Alte organisme întâlnite în parc sunt algele verzi, precum verzeala-zidurilor, pe pietre sau ornamente și mătasea-broaștei, în lacuri. Lichenii cresc, pe scoarța arborilor sau pe pietre, doar în parcurile din zonele nepoluate.
1. Investigarea factorilor abiotici din parc și variaţia acestora
Materiale necesare: termometru cu alcool sau termometru de
cameră, caiet de observaţii.
Efectuează măsurători ale temperaturii: aerului (la marginea și
în interiorul parcului; de la nivelul
litierei – stratul de frunze moarte,
așezând orizontal termometrul
în strat) și a solului (prin introducerea termometrului în sol,
după care se acoperă). În toate cazurile, termometrul se lasă aproximativ 10 minute.
Notează pe caiet măsurătorile și
compară valorile obţinute.
Apreciază luminozitatea, prin
observaţie directă, folosind criteriile: cer senin, cer cu soare, cer parțial
noros, cer complet noros sau utilizând aplicaţiile telefonului mobil.
Apreciază intensitatea vântului
prin efectul produs asupra arborilor din parc.
2. Investigarea factorilor biotici din parc
Materiale necesare: ruletă, cadru de lemn cu laturile de 1 metru,
caiet de observaţii.
a. Apreciază cantitativ (numărul)
și calitativ (tipul) organismele observate pe o suprafață de 10 m2
și
notează pe caiet rezultatele obţinute despre:
z vegetaţia ierboasă (păpădii,
panseluțe, margarete, toporași
etc.) și animalele mici răspândite
pe suprafaţa unui pătrat cu laturile
de 1 metru;
z arbori și arbuști.
b. Investighează un arbore (arbust) și identi că tipul acestuia,
măsoară sau apreciază înălţimea,
măsoară grosimea, cercetează aspectul scoarţei și culoarea etc.
LUCRARE PRACTICĂ
1. Investigarea factorilor abio1. 2. 3.
4. 5. 6.
22
2.2. Animalele din parc sunt mai ales de talie mică, ascunse în sol,
printre ierburi și arbuști sau în coroanele arborilor. ÎÎÎ
ÎÎÎ În parc, numeroase albine și bondari, precum și fl uturi multicolori se așază pe fl orile atrăgătoare, căutând nectarul și polenul acestora.
Alte viețuitoare pe care le întâlnim aici sunt: râme, melci, păianjeni,
buburuze, păsări precum vrabia, mierla, ciocănitoarea și uliul, iar în apa
lacurilor, pești, broaște, rațe și lebede.
Porumbelul (1.) este o pasăre des întâlnită în parcuri, care s-a obișnuit cu prezența oamenilor și acceptă să fi e hrănită de aceștia. Este o
bună zburătoare, având corpul în formă de fus (aerodinamică). Prezintă un penaj alcătuit din pene, puf și fulgi care au rolul de a-i menține o
temperatură constantă a corpului și îl ajută la zbor.
Capul este mic și rotund, mobil, cu un cioc tare, format din maxilare alungite, fără dinți, acoperite cu o formațiune cornoasă. Pe cioc se
observă nările, prin care aerul ajunge în plămâni. Ochii sunt așezați
lateral, porumbelul având o vedere ageră. Oasele sunt subțiri și pline
cu aer (pneumatice).
Membrele anterioare sunt transformate în aripi, iar cele posterioare
sunt scurte, acoperite cu solzi și terminate cu patru degete cu gheare puternice, orientate trei în față și unul în spate.
Se hrănește cu semințe de grâu, porumb, fl oarea-soarelui, fi ind o pasăre granivoră. Trăiește în perechi, depune ouăle în cuib și le clocesc pe
rând, atât masculul, cât și femela.
Câinii (2.), minunatele animale de companie, înveselesc parcul cu
jocurile lor, fi ind recunoscuți pentru atașamentul și fi delitatea de care
dau dovadă. Câinele este un mamifer carnivor, cu simțuri foarte bine
Scop: Identifi carea principalelor specii de animale și a relațiilor dintre viețuitoarele din parc.
z Citește textul de mai jos și recunoaște organismele pe care le-ai
întâlnit în parc. Asociază fi ecăruia o caracteristică observată.
z Extrage din text informațiile care dovedesc:
— că porumbelul este o pasăre bună zburătoare;
— caracteristicile de mamifer carnivor ale câinelui.
CITEȘTE ȘI DESCOPERĂ!
În cazul în care vizitezi un parc
naţional sau o rezervaţie, trebuie
să respecţi următoarele reguli:
z campează doar în locurile permise;
z nu aprinde focul în alte locuri
decât în cele amenajate;
z nu abandona deșeurile produse pe timpul vizitei;
z nu distruge indicatoarele,
marcajele, cabanele și refugiile
din parcuri;
z nu utiliza detergenţi în apele
din cadrul ariilor protejate;
z nu colecta oră și faună din parc;
z păstrează liniștea în zonele de
campare, cabane și refugii.
FII ECO!
1. Alege dintre plantele și animalele prezente în parc șase organisme cu care să realizezi două
lanţuri tro ce legate între ele printr-o verigă comună.
2. Formează un lanţ tro c din vieţuitoarele prezentate în imaginile
de mai jos.
APLICĂ ȘI EXERSEAZĂ!
1. 2.
LUCRARE PRACTICĂ
Colectează pene, puf și fulgi și
utilizează-le în diferite moduri: lipește-le pe un desen care reprezintă o pasăre, realizează diverse
obiecte de decor etc.
23
dezvoltate, îndeosebi mirosul. Corpul este acoperit cu blană și se termină
cu o coadă. Cele patru membre se termină cu degete (pe care se deplasează), fi ind prevăzute cu gheare. Dentiția este formată din incisivi, cu
care prinde prada, canini și molari, cu care sfâșie și roade. Vârsta unui
câine se poate stabili după tipul de dentiție (până la opt luni îi cad dinții
de lapte) și după cât de tociți sunt dinții (în primul an de viață incisivii
sunt netociți). Câinii sunt renumiți pentru capacitatea lor de a învăța și
pentru disciplină, având nevoie de dresaj.
Cea mai apropiată rudă a câinelui este lupul care, se pare că a fost
primul animal domesticit de om.
3. Relațiile dintre viețuitoarele din parc
Aceste relații sunt, ca și în cazul altor ecosisteme, de apărare, de reproducere și de hrănire. Spre exemplu, porumbelul își depune ouăle
în cuiburi amenajate în coroana arborilor, albinele se ascund în fl orile
plantelor, gândacii se ascund în frunzișul de pe sol etc.
Din cauza faptului că parcul este un ecosistem amenajat, speciile de
plante și animale sunt relativ puține, în comparație cu ecosistemele naturale (pădurea, pajiștea etc.). Ca urmare, lanțurile trofi ce au mai puține
verigi, iar rețeaua trofi că este mai simplă.
Lucrările de întreținere și îngrijire sunt necesare în parc, deoarece
este un ecosistem creat de om. Astfel, se efectuează:
– cosiri și adunarea resturilor vegetale;
– irigarea spațiilor verzi;
– tăierea și formarea coroanelor la arbori și arbuști;
– săparea peluzelor;
– fertilizări ale solului cu îngrășăminte;
– însămânțarea de plante ierboase și plantarea de arbori și arbuști
ornamentali;
– întreținerea locurilor de joacă pentru copii.
Importanța parcurilor
Ca orice spațiu verde, parcurile sunt importante pentru îmbunătățirea calității aerului, reducerea zgomotului, dezvoltarea sentimentelor
pentru frumos, având rol estetic și recreativ. Au, de asemenea, un impact pozitiv asupra sănătății fi zice și mentale, aduc benefi cii pentru copii și tineri, adulți și persoane în vârstă care astfel pot socializa.
Parcurile naționale protejează viețuitoarele și mediul lor de viață, dar
au și importanță economică, multe dintre acestea fi ind zone turistice.
REȚINE!
Parcul reprezintă un spațiu verde, cu o vegetație specifi că și cu zone
construite destinate activităților cultural-educative, sportive sau recreative pentru populație.
Fiind un mediu natural amenajat, este necesar să fi e protejat, conservat și dezvoltat.
Realizează un colaj cu imagini ale plantelor și animalelor
fotogra ate în parc și identi -
cate cu ajutorul imaginilor din
atlase sau de pe internet. Grupează-le în plante ierboase și
plante lemnoase, respectiv animale nevertebrate și animale
vertebrate.
PORTOFOLIU
Micul arhitect peisagist
z Desenează un plan al spaţiului
verde din școala ta. Trasează alei și
forme geometrice diferite care reprezintă peluze. Notează pe acestea nume de plante care ar putea
însămânţate sau plantate.
z Planul tău ar putea să prindă
viaţă, primăvara, în curtea școlii.
Cum ar să i ranger!
Rangerul este o persoană care
se ocupă de îndrumarea și supravegherea turiștilor într-o zonă
protejată. El desfășoară activităţi
educative, în centrele de vizitare
sau pe teren.
Imaginează-ţi că ești ranger
pentru o zi. Ce activităţi ai realiza?
Notează-le pe caiet și compară-le
cu cele prezentate pe site-ul unui
parc național din România.
APLICĂ!
24
1. Biotopul grădinii de legume este reprezentat de factorii abiotici
(sol, apă, lumină, temperatură), asupra unora omul intervenind deseori.
Solul este stratul din care plantele absorb apa și sărurile minerale
pentru a-și pregăti hrana. Este fertil când conține humus.
Apa este esențială într-o grădină, având rol în hrănirea plantelor.
Spre deosebire de temperatură sau lumină, apa din precipitații se poate
acumula în sol, fi ind consumată ulterior.
Lumina și temperatura variază în funcție de anotimp și de alternanța zi-noapte, omul selectând plantele potrivite condițiilor existente.
Scop: Identificarea tipurilor de grădini şi a rolului acestora.
Priveşte imaginile de pe această pagină, recunoaşte tipurile de grădini şi
precizează importanţa lor.
24
OBSERVĂ ȘI REZOLVĂ!
… Plantele nu trebuie udate
vara în timpul prânzului, deoarece picăturile de apă rămase
pe frunze pot provoca arsuri
plantei.
… Apa în exces, ca și ploile
acide, apărute în urma poluării
aerului, au efect dăunător
asupra plantelor.
… Cârtiţa, mamifer insectivor, sapă în sol aproximativ
30 de metri de galerie pe zi.
… Porţiunile verzi ale tuberculului de cartof trebuie curăţate foarte bine înainte de consum, deoarece conţin multă
solanină, o substanță toxică.
ȘTIAI CĂ?
Afânare – mărunțirea solului
pentru o bună aerare și umezire.
Amidon – substanţa hrănitoare
produsă prin fotosinteză și depozitată în organele plantelor.
Metamorfoză– totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în
dezvoltarea lor de la ou la adult.
Seră – construcţie din sticlă sau
alt material transparent, utilizată
pentru cultivarea plantelor iarna.
Sol fertil – sol bogat, roditor.
Volubil – care își răsucește tulpina în jurul unui suport.
VOCABULAR
Afânare
Grădina
Grădina este un ecosistem artifi cial, creat de om din cele mai vechi
timpuri, atunci când a început să cultive plante pentru a-şi asigura
hrana. Cu timpul, grădinile s-au diversificat, căpătând noi funcţii.ÎÎÎ
ÎÎÎ După scopul înfiinţării, grădinile pot fi: grădini de legume (se
cultivă plante alimentare), grădini ornamentale (se cultivă plante cu
flori; au rol estetic şi recreativ – 1.), grădini botanice (2.) şi grădini zoologice (3. – conservă diverse vieţuitoare, dar au şi scop ştiinţific).
Grădina de legume are un biotop și o biocenoză caracteristică.
1. 2. 3.
25
2. Biocenoza grădinii de legume – specii reprezentative
Grădina de legume este locul în care trăiesc plante (producători), animale
(consumatori), precum și ciuperci și bacterii (descompunători).
2.1. Plantele întâlnite în grădina de legume sunt, de regulă, plante
cultivate, dar și plante spontane (pătlagină, păpădie, pir, volbură etc.),
care cresc deseori printre cele cultivate. Plantele cultivate pot fi : legume (fasole, varză, cartof, ceapă etc.), plante aromatice (mărar, pătrunjel etc.), folosite drept condimente, dar și plante medicinale (mușețel,
mentă, gălbenele etc.), utile în tratarea unor afecțiuni.ÎÎÎ
Scop: Identificarea principalelor specii de legume din grădină şi a
caracteristicilor acestora.
Priveşte imaginile de mai jos şi recunoaște plantele. Enumeră câteva
caracteristici ale fiecăreia şi specifică rolul lor în viaţa omului.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
De ce pe locurile unde au fost
cultivate plante de fasole, mazăre,
lucernă, trifoi nu mai trebuie adăugate îngrășăminte cu azot?
SPUNE-ȚI PĂREREA!
Scop: Descoperirea in uenței
unor factori abiotici asupra germinației.
Materiale necesare: pahare de
plastic, sol din grădina școlii, seminţe de fasole, porumb și grâu.
Mod de lucru:
• Umple șase pahare de plastic,
pe trei sferturi, cu sol din grădina
școlii.
• Adaugă trei-patru seminţe din
ecare tip de plantă în câte două
pahare, apoi umezește solul cu
apă.
• Așază trei pahare cu seminţe de
fasole, porumb și grâu la lumină,
iar alte trei pahare cu același tip de
seminţe la întuneric.
• Udă zilnic numai paharele cu
seminţe așezate la lumină.
• Observă paharele zilnic (timp
de zece zile) și fotogra ază-le.
Notează observațiile și eventualele explicații sub fotogra ile făcute. Descoperă factorii abiotici care
au in uențat germinația plantelor.
EXPERIMENTEAZĂ
ȘI DESCOPERĂ!
1. 2. 3.
ÎÎÎ Fasolea (1.) este o plantă ierboasă anuală. Rădăcina are nodozități în care trăiesc bacterii fi xatoare de azot într-o relație reciproc
avantajoasă, numită simbioză: bacteriile preiau azotul din aer și-l cedează plantei, care-l va folosi la prepararea substanțelor hrănitoare, din
care se vor hrăni și bacteriile. Tulpina volubilă prezintă cârcei, cu ajutorul cărora se agață de araci. Frunzele, aspre, sunt compuse, iar fl oarea
are aspect de fl uture. Fructul uscat (păstaie) conține semințe hrănitoare.
Varza (2.) este o plantă bienală (trăiește doi ani). În primul an de viață, prezintă o rădăcină de forma unui țăruș (pivotantă), o tulpină scurtă și groasă (cotorul), frunze mari și cărnoase (formează căpățâna, un
mugure uriaș). În al doilea an, varza formează fl ori galbene, grupate în
infl orescențe, iar fructul uscat se aseamănă cu păstaia.
Cartoful (3.) are rădăcină ramifi cată, tulpină aeriană, ierboasă, și tulpină subterană (tubercul), cu un conținut mare de amidon, rezultat din
fotosinteză. Frunzele sunt compuse. Florile sunt albe sau roz, iar fructul
este rotund, cu multe semințe. Toate organele aeriene ale plantei, dar
mai ales fructele, conțin o substanță toxică pentru alte viețuitoare, numită solanină, care protejează planta de consumatori.
Fasolea, varza și cartoful sunt plante superioare cu fl ori, din care iau
naștere fructe, care conțin semințe. Sămânța este formată din două părți
identice numite cotiledoane, în care sunt depozitate substanțe de rezervă.
26
ÎÎÎ Râma, viermele inelat din grădina de legume, descompune
resturile vegetale, fertilizează și afânează solul, favorizând creșterea
plantelor. Prezența râmelor în sol indică faptul că acesta este bogat în
substanțe nutritive.
Râma are corpul cilindric, de 15-25 cm lungime, subțiat la capete,
format din segmente (inele), care se pot regenera când sunt pierdute
accidental. Fiecare inel al râmei are câte patru perechi de peri scurți și
aspri (cheți), care ajută la deplasare.
Corpul este acoperit cu o piele subțire, umedă și cu multe vase de
sânge, care îi servește și la respirație. Râmele reprezintă o componentă
importantă a lanțurilor trofi ce din sol.
Buburuzele (1.), cele mai îndrăgite și cunoscute insecte, sunt folositoare, deoarece consumă afi de (păduchi de plante), care se hrănesc cu
seva plantelor. O buburuză poate consuma câteva zeci de păduchi de
plante pe zi, ele fi ind utilizate pentru a combate invazia acestor insecte
dăunătoare culturilor. Atunci când este atacată, buburuza eliberează o
substanță toxică, urât mirositoare, care descurajează atacatorii.
Alte insecte, precum albinele și fl uturii (2.), ajută la polenizare. Pentru a atrage insectele polenizatoare, în grădina de legume se plantează levănțică și salvie, iar pentru îndepărtarea insectelor dăunătoare se
plantează crăițe. Hreanul, gălbenelele și iarba-mâței, cultivate printre
rândurile de cartofi , opresc invazia gândacului-de-Colorado.
Păsările insectivore (mierle, pițigoi) poposesc în grădină pentru a se
hrăni cu insecte și cu larvele acestora.
Pe lângă animale folositoare, în grădină trăiesc și multe animale dăunătoare plantelor cultivate, precum limaxul (melcul fără cochilie – 3.)
2.2. Animalele din grădină. Grădina de legume atrage numeroase animale, care pot avea fi e un rol pozitiv în viața plantelor, fi e produc însemnate pagube și de aceea omul încearcă să le distrugă. ÎÎÎ Identi că viețuitoarele descrise
mai jos.
1. „Roșioară și punctată
Vânează și e vânată.”
(azurubub)
2. „Mititel și ămânzel
Ronțăie bietul de el.
Ce găsește, mereu strică,
Până când în gheare pică.”
(eleceraoș)
3.„În pământ ea locuiește
Cu viermișori se hrănește.
Sapă galerii într-una,
Și iese odată cu luna.”
(ațitrâc)
GHICEȘTE-MĂ!
z Organizaţi o acţiune de ecologizare a unei zone și utilizaţi recipiente din plastic colectate pentru
realizarea unei minisere.
z Plantaţi diverse răsaduri în recipientele din plastic colectate, folosite drept ghivece.
z Realizaţi lucrările de întreţinere
ale plantelor pe care le-aţi cultivat.
z presupun menţinerea solului
afânat, îndepărtarea buruienilor,
irigarea și fertilizarea solului.
z când fertilizarea solului se face
cu gunoi de grajd, acesta poate
conţine ouă de viermi paraziţi de
la animalele domestice, de aceea
este foarte important să spălăm
legumele înainte de a le folosi.
LUCRĂRILE DE ÎNTREȚINERE
ȘI ÎNGRIJIRE ÎN GRĂDINĂ
LUCRARE PRACTICĂ
Organizaţi o acţiune de ecoloScop: Identifi carea principalelor specii de animale din grădină și a relațiilor dintre ele.
z Recunoaște organismele din imagini. Enumeră câteva caracteristici ale fi ecăruia, precum și rolul lor în grădină.
z Extrage din textul următor informațiile referitoare la relațiile dintre
organisme.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
1. 2. 3.
27
2. Recunoaște vieţuitoarele din
imaginea de mai jos și alcătuiește
trei lanţuri tro ce.
3. Toate vieţuitoarele din imagine se regăsesc în grădină pe toată
durata anului? Cum sunt in uenţate relaţiile tro ce în funcție de
anotimp?
DESCOPERĂ ȘI EXPLICĂ!
Realizează o colecţie de seminţe
de plante care pot cultivate în
grădină. Utilizează pungulițe etichetate (cu numele și o imagine a
plantei), xate pe un suport.
REȚINE!
Grădina reprezintă un ecosistem amenajat de om, de aceea trebuie
întreținută și îngrijită în permanență.
Grădinile din zonele temperate prezintă variații sezoniere de-a lungul anotimpurilor, datorate modifi cării factorilor abiotici, de aceea aspectul și vitalitatea viețuitoarelor sunt diferite pe parcursul unui an.
1. Identi că animalele din imaginile de mai jos. Utilizează informațiile din text și alege două caracteristici comune ale acestora.
LUCRARE PRACTICĂ
Scop: Extragerea informațiilor din text.
Citește textul de mai jos, apoi notează pe caiet termenii corespunzători cifrelor din imaginea alăturată, care se referă la stadiile de dezvoltare ale fl uturelui.
CITEȘTE ȘI DESCOPERĂ!
și gândacul-de-Colorado, care distrug recoltele de varză, cartofi , ardei
și vinete, dar și plante cu fl ori precum petuniile. Gândacii-de-Colorado
nu se limitează doar la consumul frunzelor, ci atacă și fructele, producând astfel pagube însemnate.ÎÎÎ
ÎÎÎ Albilița (fl uturele-de-varză), deși ajută la polenizare, prin larvele care se dezvoltă din ouăle mici, de culoare galbenă, depuse pe dosul
frunzelor de varză, devine o prezență nedorită în grădina de legume.
Larvele, denumite omizi, încep să roadă imediat frunzele de varză, producând pagube mari culturilor. Cresc repede, năpârlesc de mai multe
ori, apoi devin greoaie și se fi xează pe tufe și pe ramuri, unde se transformă în nimfe sau pupe, din care ies fl uturii. Toate stadiile de dezvoltare parcurse de fl uturi în formarea lor – ou, larvă (omidă), pupă (nimfă)
și fl uture – poartă numele de metamorfoză completă.
În sol își sapă galerii, în căutare de viermi și larve, cârtița, care produce astfel pagube importante, deoarece distruge și rădăcinile plantelor
cultivate. Și iepurii produc pagube culturilor, în special celor de varză
și de morcovi.
3. Relațiile dintre viețuitoarele din grădină
Aceste relații sunt diverse, fi ind reprezentate de relații trofi ce, de apărare și de reproducere. Fiind un ecosistem amenajat, numărul speciilor
este relativ mic, de aceea rețeaua trofi că este mai simplă și ușor de distrus. Spre exemplu, odată cu dispariția majorității plantelor, iarna, activitatea în grădină este diminuată, iar lanțurile trofi ce sunt mai puține și
mai simple.
1. 2. 3. 4.
28
Livada
Livada este un ecosistem creat de om, formată din pomi fructiferi.
Deoarece pomii sunt plante perene, care trăiesc și rodesc mai mulți ani,
livezile sunt avantajoase pentru pomicultori.
1. Biotopul livezilor include relieful, lumina, temperatura, apa, aerul, solul. Relieful are un rol foarte important, deoarece majoritatea pomilor fructiferi cresc bine în zone de deal. Cu excepția reliefului, factorii
abiotici au variații mari în timpul anului, în funcție de anotimp.ÎÎÎ
Scop: Identifi carea schimbărilor suferite de pomii fructiferi în timpul
unui an.
z Privește imaginile, identifi că transformările unui pom fructifer
de-a lungul celor patru anotimpuri și menționează factorii care le-au
determinat.
z Asociază fi ecare anotimp cu o etapă din ciclul de viață al pomului,
de exemplu: înfl orește....
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
ÎÎÎ 2. Biocenoza livezii – specii reprezentative
Biocenoza livezii nu este atât de variată ca cea a unui ecosistem natural. Este reprezentată de plante (producători), în special cultivate,
animale (consumatori), dar și de alte viețuitoare, precum cele cu rol de
descompunători.
2.1. Plantele din livadă sunt reprezentate în principal de pomii
fructiferi cultivați: meri, peri, pruni, vișini, cireși, caiși.
După cum ai remarcat, în viața plantelor perene apar și se succedă ritmic evenimente cum ar fi : înmugurirea, înfrunzirea, înfl orirea,
… Merii sunt cultivaţi încă de
acum 4 000 de ani.
… După perioada zilei în care
sunt active, vieţuitoarele sunt
diurne (ciocănitoarea, mierla
etc.), nocturne (bufniţa etc.) sau
crepusculare ( uturii, ţânţarii).
… Efemeridele sunt uturi
care trăiesc doar câteva ore,
pentru a se împerechea și a depune ouă, în timp ce larvele lor
trăiesc aproximativ trei ani în nămolul apelor.
… După ce înţeapă, albinele mor, pentru că, de cele mai
multe ori, odată cu acul se desprind și câteva segmente din
abdomen.
ȘTIAI CĂ?
Fasonare – operaţiune de întreţinere a coroanei copacilor prin
scurtarea sau eliminarea unor ramuri.
Ochi compuși – sunt formaţi din
mai mulţi ochi simpli, ca niște lentile, ecare captând câte o parte a
imaginii.
Plante melifere – plante cu ori
care au mult nectar.
Vitamine – substanțe necesare
desfășurării multor funcții ale organismelor.
VOCABULAR
29
formarea fructelor și a semințelor, răspândirea lor, uscarea și căderea
frunzelor, perioada de repaus din timpul iernii. Perioadele de vegetație
pot fi mai lungi sau mai scurte, grăbite sau întârziate de factorii climatici și de alte infl uențe externe (atacurile unor dăunători).
Pe sol cresc plante ierboase ca păpădia, trifoiul, menta. Mușchii
(plante inferioare) se dezvoltă atât pe sol, cât și pe scoarța arborilor.
Și lichenii, organisme simbionte, sunt întâlniți în livezi, pe scoarța arborilor.ÎÎÎ
FIȘĂ DE OBSERVAŢIE
Observă schimbările unui pom
fructifer în funcţie de anotimp și de
factorii de mediu și notează evenimentele caracteristice într-un
caiet, care va jurnalul plantei pe
care o studiezi, timp de un an:
– alege un pom fructifer pe care
îl vezi zilnic sau aproape zilnic;
– efectuează observaţii sau măsurători lunare în aceeași perioadă
a zilei;
– notează dacă au fost precipitaţii și felul acestora;
– desenează pomul respectiv,
frunzele și orile lui;
– notează pe caiet denumirea
știinţi că a pomului și toate informaţiile pe care le găsești despre el
(importanţă, curiozităţi etc.);
– poţi folosi acest jurnal și în
anul următor pentru a veri ca
dacă unele fenomene au loc mai
devreme sau mai târziu;
– dacă ai constatat aspecte neobișnuite, discută-le cu colegii și cu
profesorul de biologie; urmărește
să înţelegi cauza acestora!
Scop: Identifi carea pomilor fructiferi și importanța fructelor.
z Recunoaște plantele din imagini. În ce fel putem consuma fructele?
z Ce rol au fructele în alimentația noastră?
z Ce reguli de igienă trebuie să respecți când consumi fructe?
OBSERVĂ ȘI EXPLICĂ!
1. 2. 3.
ÎÎÎ În numeroase livezi din țara noastră principalul pom cultivat
este mărul (1.), care are trunchiul relativ mic și coroana stufoasă și largă. Frunzele unui măr sunt dispuse alternativ pe crengi și au o formă
ovală, simplă. Florile sunt formate din cinci petale și au culoare albă, cu
o ușoară tentă roz. Fructele mărului, cărnoase, sunt viu colorate, cu un
conținut bogat în substanțe dulci, hrănitoare, și vitamine. Sunt fructe
false, numite poame, fructul adevărat fi ind cotorul format din cinci cămăruțe, fi ecare dintre acestea conținând câteva semințe. Astfel de fructe sunt și perele și gutuile. Alte fructe cu importanță în alimentație sunt
caisele, piersicile (2.), prunele (3.), cireșele etc.
Prunul este unul dintre cei mai cultivați pomi din lume, ocupând
locul al doilea, în zonele temperate, după măr. Este un pom de talie mijlocie (3-8 metri înălțime), care face fl ori albe, primăvara devreme. Nu
este pretențios în privința solului. Prunele se consumă proaspete sau
conservate (gem, marmeladă, dulceață etc.), dar și uscate.
Florile pomilor fructiferi sunt vizitate de numeroase insecte, unele folositoare, precum fl uturii și albinele, cu rol important în polenizare, dar
și de insecte dăunătoare. Dintre acestea, gărgărița-fl orilor-de-măr iernează în scoarța crăpată a merilor, iar primăvara se hrănește cu mugurii
proaspeți. Insecta poate ataca și fl orile de păr. O altă insectă dăunătoare
este păduchele-verde, care se localizează pe partea inferioară a frunzelor,
în special de măr, pe care le înțeapă, hrănindu-se cu seva acestora.
1. Cum crezi că se justi că zicala:
„Un măr pe zi ține doctorul departe”?
2. În lume, s-au în inţat numeroase „bănci de semințe”, unde
acestea se pot păstra un timp
mult mai îndelungat decât ar putea supravieţui în mediul lor natural. Care crezi că este importanţa
acestor „bănci de seminţe”?
SPUNE-ȚI PĂREREA!
LUCRARE PRACTICĂ
FIȘĂ DE OBSERVAŢIE
30
2.2. Animalele din livadă. Când pomii sunt înfl oriți, livada este animată de zborul a numeroase insecte. ÎÎÎ
BIOLOGIA ALTFEL
Citește următoarele versuri și
identi că stadiile de dezvoltare
ale uturelui.
„Un uturaș sprinţar pune ouă în
frunzar.
Din ele ies mici omiduţe
cu multe piciorușe și tare ămânduţe.
După un timp, pe o crenguţă,
În strai alb s-a îmbrăcat o omiduţă
Și într-un cocon s-a transformat,
de crenguţă agăţat.
Acum este o nimfă sau o pupă,
Care somn lung a dormit și, după,
a ieșit din cocon, și-a întins aripile
și zburând din oare în oare
Umple livada de culoare.”
În stup, regina trăiește până la
cinci ani, trântorii trăiesc de regulă
până la un an, iar albinele lucrătoare trăiesc doar 30–35 de zile.
De ce crezi că albinele lucrătoare
trăiesc atât de puțin?
SPUNE-ȚI PĂREREA!
În stup, regina trăiește până la
EXERSEAZĂ ȘI REZOLVĂ!
Citește textul de mai jos, identi că insecta apărută în grădină
și formulează o explicație pentru
îngrijorarea bunicului.
„Cristian petrece în ecare primăvară momente de relaxare în
livada bunicilor. Atenția i-a fost
atrasă de o insectă de pe frunzele
pomilor fructiferi, cu corpul acoperit de două aripi tari de culoare
maronie, care a etalat în momentul zborului alte două aripi subțiri,
transparente. S-a repezit spre casă
pentru a-i comunica bunicului descoperirea făcută dar, spre surprinderea lui, bunicul s-a îngrijorat.”
OBSERVĂ ȘI COMPLETEAZĂ!
Scop: Extragerea informațiilor
din text.
z Recunoaște viețuitoarea din
imagine.
z Citește textul de mai jos
despre alcătuirea fl uturelui, apoi
notează pe caiet termenii corespunzători cifrelor din imaginea
alăturată.
1.
2. 3.
4.
5.
Scop: Extragerea informațiilor din text.
z Recunoaște viețuitoarea din imagine
și descrie alcătuirea corpului acesteia cu
ajutorul informațiilor din text.
z Enumeră două roluri pe care această
insectă le are în natură și în viața omului.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
ÎÎÎ Albinele au corpul alcătuit din: cap, torace și abdomen.
Capul prezintă ochi simpli și compuși, antene cu rol în pipăit, miros,
gust și chiar în auz și aparat bucal, pentru a strânge nectarul. Toracele
poartă două perechi de aripi, subțiri și membranoase, și trei perechi de
picioare, alcătuite din segmente. Ultima pereche de picioare prezintă
panerașe (coșulețe) pentru recoltarea și transportul polenului. Abdomenul prezintă acul, cu venin, utilizat în apărare.
Albinele trăiesc în familii, în stupi, și sunt de trei tipuri: albine lucrătoare, trântori și matca.
Albinele lucrătoare, majoritare în stup, fac toate activitățile din
stup, îngrijesc regina și puietul, culeg polenul și nectarul din care fac
mierea și construiesc fagurii.
Trântorii sunt de sex masculin și au rol în împerechere.
Matca (regina) este singura albină din stup care depune ouă.
Fiind insecte sociale, albinele comunică între ele. Cea care descoperă
o sursă de hrană le anunță pe celelalte, printr-un „dans”, indicându-le
și direcția spre care trebuie să zboare. Fiind o insectă polenizatoare, iar
pomii fructiferi plante melifere, între aceste viețuitoare există o „bună prietenie”.ÎÎÎ
ÎÎÎ Fluturii, vietăți frumos colorate și gingașe, au corpul alcătuit
din cap, torace și abdomen. Pe torace sunt prinse două perechi de aripi
6.
31
REȚINE!
Livezile, ecosisteme realizate de om, sunt mai stabile decât grădinile,
deoarece pomii fructiferi sunt plante perene. Reprezintă o sursă importantă de hrană pentru om, dar și un habitat prielnic pentru viețuitoare.
Întreținerea pomilor se realizează prin lucrări specifi ce: plantare, recoltare, fasonare, udare, fertilizare, tratamente.
Realizează o poezie, o ghicitoare, un desen (acuarelă) sau
o fotogra e despre pomul fructifer preferat, ilustrat în ecare
anotimp. Atașează materialele
la portofoliu.
PORTOFOLIU
Plantează un pom!
Pomii se plantează în anumite
perioade ale anului: primăvara devreme sau toamna târziu, înainte
ca pământul să îngheţe.
Materiale necesare: puieţi, suport de susţinere, cazma, foarfecă
de tăiat pomii, găleată, mănuși.
Mod de lucru
1. Stabilirea locului de plantat și
săparea gropilor.
2. Fasonarea rădăcinilor, adică
scurtarea cu 1/3 a rădăcinilor.
3. Mocirlirea rădăcinilor: așezarea lor într-o groapă udată din
abundenţă.
4. Plantarea propriu-zisă: pomul
se așază în groapă, se astupă groapa cu pământ și se tasează.
5. Udarea la plantare, cu două-trei găleţi de apă. După ce apa
a pătruns în sol, se trage tot pământul în jurul pomului sub formă
de mușuroi, pentru a-l proteja.
6. Tutorarea: ecare pom are nevoie de un suport (tutore) pentru
ca acesta să crească drept, să nu
e îndoit de vânt sau de zăpadă.
APLICĂ! membranoase, acoperite cu solzi multicolori și trei perechi de picioare articulate. La cap prezintă doi ochi compuși și o pereche de antene
lungi, care-i servesc la detectarea mișcărilor aerului, la miros și la perceperea zgomotelor. Se hrănesc cu nectarul fl orilor pe care-l extrag cu
ajutorul trompei. Deși utili în polenizare, prin larvele lor (omizi) care se
hrănesc cu frunze, fl uturii pot fi și dăunători livezilor.ÎÎÎ
OBSERVĂ ȘI COMPLETEAZĂ!
Scop: Identifi carea alcătuirii unor organisme din livadă.
Citește textul de mai jos și notează pe caiet noțiunile corespondente
numerelor din imagini.
4.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
3. 7.
2.
1.
5.
4.
ÎÎÎ Melcul-de-livadă are corpul moale, protejat de o cochilie răsucită. Se deplasează cu ajutorul piciorului musculos, lățit ca o talpă,
acoperit cu mucus. Pentru orientare se folosește de două perechi de
coarne (tentacule): cele lungi au la capăt ochii, iar cele scurte servesc la
pipăit și la recunoașterea obstacolelor. Se hrănește cu frunze pe care le
răzuie cu ajutorul limbii zimțate, numită radulă. Melcul se înmulțește
prin ouă, din care ies melci mici. Când se înmulțesc prea mult, devin
dăunători.
Cărăbușul-de-mai are corpul maroniu, alcătuit din cap, torace și abdomen. La cap prezintă doi ochi compuși, două antene ca un evantai
(pentru pipăit și miros) și aparat bucal (pentru rupt și mestecat). Pe torace
sunt prinse două perechi de aripi (cele de deasupra fi ind tari, numite elitre) și trei perechi de picioare. Este dăunător atât ca larvă (atacă rădăcinile
plantelor), cât și ca adult (atacă frunzele, fl orile și fructele în formare).
3. Relațiile dintre viețuitoarele din livadă
Pomii fructiferi reprezintă un mediu de viață prielnic pentru numeroase animale: melcul-de-livadă, păianjeni, insecte, amfi bieni, reptile,
păsări și mamifere. În livadă sunt prezente și viețuitoare cu rol în descompunerea resturilor vegetale și animale (bacterii și ciuperci).
32
Pajiştea
Pajiștea este o întindere mare, cu ierburi înalte, care vara fl utură în
vânt, cu stropi roșii, galbeni sau violet – fl orile plantelor sălbatice. Uliul
planează din înaltul cerului, pândind șoarecii din iarba înaltă, iar vacile
și oile pasc liniștite. Aerul este plin de mirosul ierbii încălzite de soare și
de zumzetul albinelor sau de bâzâitul gâzelor. ÎÎÎ
Scop: Recunoașterea unor tipuri de pajiști.
Identifi că tipurile de pajiște din imagini și o caracteristică a acestora.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
… În medie, 2,5 hectare de
pășune conţin aproximativ o
tonă de insecte.
… Lăcusta este una dintre cele
mai lacome insecte. Mănâncă
zilnic o cantitate de hrană egală cu greutatea sa (2-3 grame).
Unele lăcuste sunt consumate
de către oameni pentru conţinutul ridicat de proteine, minerale și vitamine.
… Ciulinul a stat la baza descoperirii sistemului de prindere
numit velcro sau arici textil.
… Scarabeul (gândacul-de-bălegar) se hrănește cu excrementele rumegătoarelor, ind astfel
un important agent sanitar care
reintegrează aceste materii în
circuitul natural.
ȘTIAI CĂ?
ÎÎÎ Pajiștile se clasifi că, după altitudinea la care se găsesc, în pajiști de stepă – întâlnite în unele zone de câmpie (1.) sau podișuri joase –
și pajiști de munte – subalpine și alpine (2.). După cantitatea de apă din
biotop, pajiștile pot fi uscate sau umede.
1. Biotopul pajiștii de stepă se caracterizează prin ierni geroase, veri
calde și secetoase. Lungile perioade de secetă usucă solul fertil, de culoare închisă, numit cernoziom. În pajiștea alpină, solul, de culoare cenușie, este mai puțin fertil. Iernile sunt lungi și geroase, iar verile sunt
scurte, cu precipitații bogate și vânturi puternice.
2. Biocenoza pajiștilor – specii reprezentative
Viețuitoarele din pajiști prezintă adaptări la factorii abiotici. Cele mai
multe specii de plante care cresc în pajiști sunt comune, fi ind întâlnite
și în alte habitate, și constituie hrană și adăpost pentru un număr mare
de animale nevertebrate, dar și vertebrate ca reptile, păsări și mamifere.
Acarieni – organisme microscopice înrudite cu păianjenul.
Eroziune – proces de roadere și
săpare a scoarţei pământului din
cauza unor factori abiotici.
VOCABULAR
1. 2.
33
Pe lângă acestea, întâlnim ciuperci și bacterii care îndeplinesc, alături
de râme și alți viermi, rolul de descompunători.
2.1. Vegetația pajiștii se caracterizează prin marea diversitate a
plantelor ierboase reprezentate în principal de graminee (păiuș, colilie),
alături de unele leguminoase (trifoi, lucernă). ÎÎÎ
ÎÎÎ a. Plantele din pajiștea de stepă au rădăcinile adânc înfi pte
în pământ, frunzele înguste și acoperite cu ceară, pentru a împiedica
transpirația, țepi și peri pe tulpină, pe frunze și chiar pe fl ori. Plantele
din pajiștea de stepă sunt predominant ierboase: graminee (golomăț,
fi ruță, păiuș, colilie), trifoi, păpădie, ciulini etc., dar se pot întâlni și plante lemnoase, precum arbuștii: lemn-câinesc, porumbar, păducel.
Gramineele (1.) au tulpini înalte și frunze alungite, cu infl orescență
verzui-violacee, numită spic, fi ind alcătuită din mai multe fl ori mici.
Trifoiul (2.) este o plantă leguminoasă, capabilă să fi xeze azotul atmosferic în nodozitățile rădăcinilor. Astfel, solul este îmbogățit în azot,
iar culturile care urmează după leguminoase, pe lotul respectiv, necesită cantități mai mici de îngrășăminte cu azot.
b. Plantele din pajiștea alpină sunt adaptate la condițiile neprielnice de viață. Astfel, plantele din pajiștea alpină au tulpini scurte sau târâtoare pentru a rezista vânturilor puternice. Din cauza temperaturilor
scăzute, frunzele și tulpinile lor sunt acoperite cu ceară sau cu țepi. Florile
sunt viu colorate datorită luminii puternice.
Plantele ierboase, precum garofi ța-de-munte, cimbrișorul, brândușa, margareta, gramineele (păiușul-roșu), arnica, clopoțelul, sunătoarea
etc., sunt reprezentative pentru pajiștea alpină.
Clopoțeii (3.) au tulpină dreaptă, scurtă, dar poate fi și târâtoare, frunze rotunjite și fl ori albastru-violaceu, în formă de clopoței.
Din loc în loc se întâlnesc și plante lemnoase, arbuști, precum smârdarul, merișorul-de-munte etc.
Citește textul de mai jos și descrie comportamentul prepeliţei
legat de înmulţire și de îngrijirea
puilor, precum și comportamentul
de apărare.
Identi că pasajul care demonstrează că prepeliţa este o pasăre
migratoare.
„După ce s-a odihnit vreo câteva
zile, a început să adune beţigașe,
foi uscate, paie și re de fân și și-a
făcut un cuib pe un moșoroi de
pământ, mai sus, ca să nu i-l înece ploile; pe urmă, șapte zile de-a
rândul a ouat câte un ou, în tot
șapte ouă mici […] și a început să
le clocească. […] și ploua, ploua
de vărsa și ea nu se mișca, ca nu
cumva să pătrunză o picătură de
ploaie la ouă. După trei săptămâni
i-au ieșit niște pui drăguţi […] cu
puf galben ca puii de găină, dar
mici […]. Prepeliţa prindea câte
o furnică, ori câte o lăcustă, le-o
rimiţea în bucăţele mici, și ei, pic!
pic! pic! cu cioculeţele lor, o mâncau numaidecât […], se plimbau
prinprejurul mamei lor și când îi
striga: Pitpalac! repede veneau
lângă ea. […]
Lecţiile de zbor se făceau dimineaţa spre răsăritul soarelui, când
se îngâna ziua cu noaptea, și seara
în amurg, căci ziua era primejdios
din pricina hereţilor, care dădeau
târcoale pe deasupra miriștii […].
Și mama lor le spunea că-i învaţă
să zboare pentru o călătorie lungă, pe care trebuiau s-o facă în
curând, când o trece vara. Și o să
zburăm pe sus de tot, zile și nopţi, și
o să vedem dedesubtul nostru orașe
mari și râuri, și marea.”
(Ioan Alexandru
Brătescu-Voinești, Puiul)
BIOLOGIA ALTFEL
Scop: Identifi carea unor adaptări ale plantelor din pajiști la factorii de
mediu.
z Privește cu atenție imaginile de mai jos și descrie aspectul plantelor prezentate.
z Care crezi că sunt adaptările la mediul lor de viață?
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
1. 2. 3.
34
2.2. Animalele din pajiște sunt foarte variate ca specii.
a. În pajiștea de stepă, printre ierburi, trăiesc numeroase animale nevertebrate precum viermi, melci, păianjeni, lăcuste, fl uturi, albine, greieri,
libelule, licurici etc., dar și vertebrate de talie mică: șopârle și șerpi, numeroase păsări (prepelița, potârnichea, ciocârlia, uliul). Mamiferele întâlnite
în pajiște sunt în special rozătoare (șoarecele-de-câmp, hârciogul, popândăul, iepurele), dar și mamifere carnivore (vulpea etc.) Unele dintre ele
sunt nocturne: râmele, fl uturii de noapte și păsările răpitoare de noapte.
Cârtița este un mamifer subteran, aproape orb, cu corpul cilindric,
acoperit cu o blană neagră și catifelată. În căutarea hranei, sapă galerii cu
ajutorul membrelor anterioare scurte, late, cu gheare puternice. Pământul din galerii este scos la suprafață, unde formează mușuroaiele caracteristice. Cârtița poate fi considerată un animal dăunător culturilor (distruge rădăcinile plantelor, când sapă galeriile), dar și folositor (se hrănește
cu diverse insecte dăunătoare, cu ouăle și larvele acestora și contribuie
la aerarea solului, prin galeriile săpate). Consumă și râme, furnici sau
păianjeni. Principalii săi dușmani sunt bufnița și vulpea.ÎÎÎ
ÎÎÎ Lăcustele (1.) sunt insecte greu de observat printre ierburi,
datorită colorației lor, asemănătoare cu mediul. Prezintă antene și picioare foarte lungi, în forma literei Z, adaptate pentru sărituri.
Popândăul este un mamifer rozător, de talie mică, din familia veverițelor. Are corpul acoperit cu o blană cenușie. Își sapă galerii subterane,
este vioi și precaut, fi ind greu să te apropii de el.
Prepelița (2.) este o pasăre migratoare de talie mică, brun-cenușie,
cu dungi albicioase pentru a nu fi observată ușor printre ierburile pajiștei. Este cunoscută și sub numele de pitpalac.
b. Animalele din pajiștea alpină au culori închise pentru a capta
razele soarelui. Nevertebratele sunt reprezentate, printre altele, de insecte fără aripi, viermi și melci, iar vertebratele sunt reprezentate de
broasca-roșie-de-munte, tritonul, șopârla-de-munte, vipera, vulturul,
acvila-de-munte și capra-neagră (3.).
1. În imaginea alăturată este
prezentat uliul, o pasăre răpitoare
temută. Privește cu atenţie imaginea și recunoaște caracterele de
răpitor. Realizează un lanţ tro c în
care uliul să ocupe poziţia de consumator (C3 sau C4).
Utilizează informaţiile din text și
din atlasul zoologic.
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
1. Explică și argumentează proverbul: „Picioarele animalelor distrug
de șapte ori mai multă pășune decât gurile lor”.
Sesizează impactul negativ al
omului asupra ecosistemului natural pajiștea.
2. Găsește două argumente prin
care să demonstrezi că transformarea pășunilor naturale în culturi
agricole poate avea un impact negativ asupra mediului înconjurător.
SPUNE-ȚI PĂREREA!
1. Explică și argumentează pro2. Vieţuitoarele prezintă diverse
adaptări la mediul de viaţă. În acest
sens, completează pe caiet un tabel asemănător celui de mai jos:
Cârtiţă Lăcustă
Mediu de
viaţă
Adaptată
pentru
Văzul
Particularităţi
ale picioarelor
Culoarea
corpului
Scop: Identifi carea unor adaptări ale animalelor din pajiște la mediul
de viață.
Privește imaginile și recunoaște animalele. Ce adaptări comune au
acestea ca răspuns la cerințele mediului de viață?
OBSERVĂ ȘI EXPLICĂ!
1. 2. 3.
35
ÎÎÎ După înălțime, ierburile alcătuiesc straturi în care trăiesc diferite animale de talie mică. Astfel, vara, fl orile plantelor formează un
strat superior de unde fl uturii și albinele adună nectarul, iar sticleții
mănâncă semințe de mărăcini sau albăstriță. Coborând spre tulpini și
frunze, întâlnim omizi, iar pe sol, pe stratul de frunze moarte, acarieni
și păduchi de plante. Sub acest strat se afl ă lumea solului, clocotind de
viață, de la râme la larve de insecte.
Solul pajiștilor este îmbogățit de excrementele bovinelor și ovinelor
care pășunează. Pe solul astfel îmbogățit se dezvoltă ciuperca-de-câmp,
care se hrănește cu substanțe organice dizolvate în apă, pe care le preia din
sol. Piciorul și pălăria ciupercii reprezintă organul de înmulțire, care va forma spori pe lamelele pălăriei. Corpul adevărat al ciupercii, numit miceliu,
se găsește în sol și este format din numeroase fi rișoare numite hife.
Importanța pajiștilor
Pajiștile naturale reprezintă habitat și sursă de hrană pentru animalele sălbatice, fi ind suport al biodiversității, cu rol în conservarea unor
specii. Previn eroziunea solului și îmbunătățesc calitatea acestuia.
Pajiștile alpine reprezintă adevărate oaze de relaxare. Sunt utilizate
și pentru pășunatul animalelor domestice.
1. Citește strofa de mai jos și ghicește care este planta, des întâlnită pe pajiști, utilizată de furnică
drept parașută.
„Furnicuţo, ţin-te bine
Cu lăbuţele de mine,
Căci zburăm acum pe ruta
Cer-Pământ… cu parașuta.”
(Emilia Plugaru,
Păpădia-parașută)
2. Ghicește viețuitoarele descrise în următoarele versuri:
a. „Frunze n-are,
Nu-i nici oare.
În păduri și pe ogor,
Prin pajiști și-n deal la vie
Stă mereu într-un picior.”
(acrepuic)
b. „Are solzi,
Dar nu e pește
Și când merge
Se târăște.”
(elepraș)
În timpul unor drumeţii, prin
pajiștea de câmpie și prin cea
alpină, fotogra ază câte două
plante și două animale pe care
le întâlnești. Aranjează imaginile
într-un colaj și notează sub ecare ceea ce reprezintă.
PORTOFOLIU
În timpul unor drumeţii, prin
GHICEȘTE-MĂ!
REȚINE!
Pajiștile naturale sunt ecosisteme terestre complexe, solul fi ind principalul factor care determină existența diferitelor tipuri de plante și de
animale.
Vegetația ierboasă, mai înaltă în pajiștea de stepă, permite cuibărirea
păsărilor și creșterea puilor mamiferelor.
Relațiile trofi ce sunt complexe, determinate de marea varietate de
animale nevertebrate, păsări și mamifere, care fi e se hrănesc cu plante,
fi e unele cu celelalte.
Scop: Identifi carea relațiilor trofi ce din pajiște.
z Recunoaște viețuitoarele din imagine și
precizează categoria trofi că din care fac parte.
z Completează lanțul trofi c cu alte două
animale.
OBSERVĂ ȘI COMPLETEAZĂ!
3. Relațiile dintre viețuitoarele din pajiște
Ca în orice ecosistem, viețuitoarele sunt legate prin relații diverse,
printre care și relații trofi ce. În cadrul acestora, producătorii de substanță organică sunt reprezentați de plantele din pajiște, care vor fi consumate de numeroase animale erbivore. Acestea, la rândul lor, vor servi
drept hrană pentru carnivore, de la păianjeni și buburuze până la păsări
și vulpi. ÎÎÎ
Cu ajutorul textului din lecţie,
identi că părţile componente ale
ciupercii de câmp, notate cu cifre.
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
3.
1.
4.
2.
36
Pădurea
Pădurea este locul tainic, de poveste, care ne încântă cu jocul de
lumini și umbre, cu tăcerea sau zgomotele neobișnuite, cu animalele
blânde sau feroce. Deci, să pornim într-o călătorie prin care să descoperim, să înțelegem și să învățăm să respectăm acest ecosistem terestru
complex. ÎÎÎ
… Pădurile României produc
anual 50 de milioane de tone
de oxigen și absorb 60 de milioane de tone de dioxid de carbon.
… Rășinoasele, sau coniferele, secretă substanţe care distrug bacteriile patogene, având
rol în prevenirea și ameliorarea
unor boli.
… În Pădurea Letea, din
Delta Dunării, trăiesc în jur de
2 000 de cai sălbatici. Pădurea
este cea mai veche rezervație
naturală din România și printre
ultimele locuri din Europa în
care se mai găsesc cai sălbatici.
ȘTIAI CĂ?
ÎÎÎ Pădurile sunt variate ca aspect datorită copacilor: pădurile de
foioase (1.) cuprind arbori cu frunze căzătoare, în cele de conifere (2.) întâlnim arbori cu frunze sub formă de ace, care diminuează pierderea apei
prin transpirație, pădurile de amestec au arbori cu frunze căzătoare, dar și
conifere, iar cele tropicale (jungle – 3.) au o vegetație bogată, luxuriantă.
În țara noastră, în funcție de altitudine, întâlnim păduri de foioase,
de amestec și de conifere.
1. Biotopul pădurii este reprezentat, ca în orice ecosistem, de factorii
abiotici. Într-o pădure de foioase (de exemplu, de stejar), solul brun-roșcat este luminat de razele soarelui care trec printre crengile copacilor, iar
temperatura este mai ridicată. În pădurea de amestec (de exemplu, de
fag și molid), solul este brun, temperatura mai scăzută, lumina slabă și
precipitațiile abundente. La munte, în pădurea de conifere (de exemplu,
de molid), temperatura scade și mai mult, precipitațiile sunt crescute,
solul are culoare cenușie și fertilitate slabă, iar lumina este foarte redusă.
Defrișare – tăierea masivă a arborilor dintr-o anumită zonă.
Nebulozitate – gradul de acoperire al cerului cu nori.
Patogen – care provoacă boli,
purtător de boli.
VOCABULAR
Defrișare
Scop: Recunoașterea pădurilor după aspectul conferit de arborii caracteristici.
z Identifi că în imaginile de mai jos tipurile de pădure. Recunoaște
pădurile întâlnite în țara noastră.
z Toate plantele dintr-o pădure au aceeași înălțime?
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
1. 2. 3.
37
Scop: Identifi carea unor plante dintr-o pădure și a rolului lor.
z Privește imaginile de mai jos și recunoaște plantele.
z Precizează modul de hrănire al organismelor din fi gura 2.
OBSERVĂ ȘI IDENTIFICĂ!
Identifi carea unor plante dintr-o pădure și a rolului lor.
2. Biocenoza pădurii – specii reprezentative
Biocenoza pădurii cuprinde: producători (în principal arbori, dar și
arbuști și plante ierboase), consumatori (numeroase animale) și descompunători (ciuperci și bacterii). Pe scoarța arborilor cresc numeroși
licheni, precum lichenul-galben și mătreața-bradului.
În pădure, plantele cresc inegal datorită factorilor abiotici (lumina,
temperatura, umiditatea), formând straturi care se pot observa ușor:
stratul de frunze moarte și mușchi, stratul ierburilor, al arbuștilor (tufelor) și cel al arborilor (coroanele acestora). În sol, există rădăcini ale
plantelor, viermi și insecte și resturi vegetale și animale.
Straturile sunt formate pe verticală, pentru ca fi ecare organism să își
găsească spațiu și condiții de supraviețuire.
2.1. Plantele întâlnite într-o pădure sunt diferite. ÎÎÎ
ÎÎÎ Pe sol cresc numeroase plante ierboase, precum ferigi (1.),
ghiocei, toporași, brândușe, dar și plante carnivore ca roua-cerului (2.);
pe scoarța arborilor și pe sol, formând adevărate covorașe verzi, în care-și găsesc adăpost multe viețuitoare, se dezvoltă mușchii (plante inferioare).
Feriga prezintă mai multe rădăcini subțiri prinse pe o tulpină îngroșată și maronie, care se găsește în sol. Pe aceasta se dezvoltă frunzele, cu
codița lungă și formate din numeroase frunzulițe dispuse asemănător
cu o pană. Pe fața inferioară a frunzelor se observă mici pete maronii
care conțin sporii, cu rol în înmulțire.
Arbuștii cel mai des întâlniți sunt: măceș, soc, alun, mur, zmeur,
afi n, cătină (3.) etc.
Arborii sunt plantele reprezentative ale pădurii. În pădurea de foioase întâlnim stejar, tei, ulm, frasin, fag și mesteacăn, iar în cea de conifere, molid, brad și pin.
Bradul, arborele verde pe care-l împodobim iarna, are frunzele ca
niște ace, cu două dungulițe albe pe fața inferioară, iar în conuri se formează semințele prin care bradul se înmulțește. Deoarece frunzele nu
cad toate odată, bradul are mereu aspect verde. Nu formează fructe, de
aceea semințele sunt libere.
LUCRARE PRACTICĂ
1. 2. 3.
Observație de lungă durată
(1 martie – 1 iunie)
Realizează aplicaţia și adaugă la
portofoliu rezultatele: șa de observaţie, gra cul, colajul.
z alege un copac din apropierea
locuinţei tale (poate și un pom
fructifer);
z observă-l și fotogra ază-l o
dată la două săptămâni;
z monitorizează prezenţa animalelor (insecte, păsări etc.) la nivelul copacului, prin fotogra ere;
z utilizează informații meteorologice și notează în șa de observaţie valorile temperaturii, ale
umidităţii și viteza vântului( în zilele în care observi și fotogra ezi
copacul, dar și alte vieţuitoare din
preajma lui);
z folosind ca model gra cul de
mai jos, realizează unul în care să
utilizezi valorile temperaturii notate de tine în șa de observaţie;
z la sfârșitul perioadei (1 iunie),
realizează un colaj cu fotogra ile din cele trei luni de observaţie;
lângă ecare imagine notează și
factorii abiotici înregistraţi/observaţi;
z Realizează un text de o jumătate de pagină, în care explici cum
au in uenţat factorii abiotici înfăţișarea copacului și activitatea animalelor, în această perioadă.
T°C
30
Martie Aprilie Mai
20
10
38
2.2. Animalele întâlnite într-o pădure sunt:
– nevertebrate: râmă, melc, păianjen, fl uture, furnică, gărgăriță, croitorul-fagului etc.;
– vertebrate: salamandră, broască, șopârlă, șarpe, cuc, ciocănitoare,
mierlă, căprioară, lup, vulpe, veveriță, porc-mistreț, jder, râs, urs-brun etc.
Căprioara trăiește în pădurile de foioase. Este un animal erbivor zvelt,
cu picioare lungi și subțiri, terminate cu copite. Capul este mic, cu ochi
mari și blânzi; corpul este acoperit cu blană de culoare brun-roșcată,
cu pete albicioase. Masculii se numesc țapi și au coarne. Căprioara dă
naștere la unul-doi pui, în luna mai. Iezii au blana de culoare ruginie, cu
pete albe sau gălbui, neregulate.
Ursul-brun este cel mai mare mamifer omnivor, care populează
pădurile țării noastre. Are corp masiv, gât scurt, ochii mici și botul conic. Auzul și mirosul sunt bine dezvoltate. Picioarele sunt puternice, cu
tălpi scurte și unghii lungi și puternice. Corpul este acoperit cu blană
deasă, de culoare care variază de la cafeniu până aproape de negru, în
funcție de anotimp. Mănâncă fructe de pădure, miere și ghindă, dar și
pește, păsări și oi. În timpul iernii hibernează, adică petrece sezonul
rece într-o stare de adormire. Femela naște între unul și 5 pui, pe care-i
hrănește cu lapte, aceștia rămânând pe lângă mama lor până la aproximativ doi ani.
3. Relațiile dintre viețuitoarele din pădure
Pădurile asigură echilibrul planetei, chiar dacă mare parte au fost defrișate, iar cele primare, originare, sunt tot mai rare. ÎÎÎ
Scop: Identifi carea tipurilor de relații între viețuitoarele din pădure.
Recunoaște în imaginile de mai jos tipuri de relații între viețuitoare.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
ÎÎÎ O pădure prezintă numeroase organisme între care se stabilesc relații variate și complexe (de hrănire, de concurență, de apărare, de
înmulțire etc.). Ele se luptă pentru hrană, spațiu, partener etc., interacționând cu alte organisme. De exemplu, insectele polenizează plantele cu
fl ori (1.), ajutându-le să se înmulțească; vâscul (2.) se dezvoltă numai în
coroana unor arbori (plop, arțar etc.); vulpea și uliul concurează pentru
hrană (3.).
LUCRARE PRACTICĂ
Să îngrijim păsărelele!
Pe timpul iernii, unele păsări
pleacă în ţările calde, altele rămân
alături de noi (vrăbiuţa, porumbelul etc.). Pe acestea le putem ajuta
cu adăpost și cu hrană.
Mai jos este descris modul de realizare a unei căsuţe pentru păsări
din materiale reciclabile (cutii de
lapte sau de suc).
1. Decupează un spaţiu destul
de mare încât să încapă o pasăre.
2. Fă o mică incizie (tăietură) sub
aceasta, de 1-2 cm, și introdu un
băţ mic, care va servi drept suport
pentru a sta pasărea.
3. Pune seminţe în interior.
4. Agaţă cutia de ramura unui arbore, cu ajutorul unei sfori sau panglici.
5. Decorează cutia cum îţi place.
6. Poţi înlocui cutia de lapte cu
una de conservă, pe care o umpli
cu seminţe și o agăţi de crengile
copacilor. Poţi lipi de ea o lingură
de lemn pe care păsările să poată
ateriza.
În zilele călduroase de vară, este
bine să amplasăm în grădină recipiente cu apă (din plastic, ceramică sau din metal) pentru a ajuta
păsările să se hidrateze și să se „răcorească”.
1. 2. 3.
39
Scop: Evidențierea infl uenței factorilor de mediu asupra relațiilor de
hrănire din pădure.
z Analizează rețeaua trofi că din imagine și sugerează ce modifi cări va
suferi pe timpul iernii.
z Schițează pe caiet cum ar putea arăta aceasta iarna.
OBSERVĂ ȘI MODIFICĂ!
ÎÎÎ Principalele relații care se stabilesc între plantele și animalele din pădure sunt cele bazate pe hrănire. Lanțurile trofi ce din pădure,
numeroase și ramifi cate, formează o rețea trofi că, iar pădurea este mai
stabilă.
Relațiile dintre viețuitoarele unui ecosistem pot fi studiate și din
punct de vedere al implicării lor. Organismele se pot ajuta sau pot fi
concurente. Astfel:
— simbioza este o relație avantajoasă pentru ambele organisme.
De exemplu, lichenii sunt rezultatul asocierii dintre o algă și o ciupercă. Altă simbioză se poate realiza între rădăcinile unor arbori și o ciupercă, asociere numită micoriză. În asociație, ciuperca furnizează algei sau
plantei apa și sărurile minerale la schimb cu hrana produsă de organismul verde prin fotosinteză.
— competiția este relația dintre două specii care caută aceleași resurse (hrană, adăpost etc.), de exemplu, concurența dintre plantele ierboase pentru lumina din pădure.
— comensalismul este relația în care un organism este avantajat, iar
celălalt este indiferent. De exemplu, pasărea-forfecuță din pădurile de
conifere taie conurile de brad și pin, hrănindu-se cu semințele acestora,
iar unele conuri ajung pe sol de unde le poate culege veverița.
REȚINE!
Pădurile sunt ecosisteme foarte importante, îndeplinind funcții de
protecție a apelor, a terenurilor și solurilor, precum și a aerului. Furnizează omului lemn, plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci și vânat, dar constituie și habitatul multor viețuitoare. În plus, reprezintă un
loc de relaxare pentru om.
Pădurile pot avea și un rol educativ, deoarece permit observarea și
studierea viețuitoarelor în mediul lor de viață.
FII ECO!
Cu siguranţă acum ai su ciente
motive pentru ca niciodată în pădure:
z să nu rupi plantele și, mai ales,
să nu le scoți rădăcina din sol;
z să nu distrugi cuiburile păsărilor;
z să nu faci focul nesupravegheat;
z să respecţi traseele marcate;
z să nu arunci ambalajele alimentelor decât la coșurile de gunoi.
Care sunt măsurile prin care putem stopa consecinţele negative
ale defrișărilor?
SPUNE-ȚI PĂREREA!
z Folosește aplicaţia Google
maps pentru a găsi cea mai
apropiată pădure de școala ta.
z Mergi în pădure cu părinţii
și, cu ajutorul tabletei sau a telefonului mobil, identi că speciile
de plante și animale pe care le
observi.
z Scrie totul în aplicaţia notă
din tabletă sau telefon și realizează fotogra i și materiale pe
care le vei adăuga la portofoliu.
PORTOFOLIU
Activitate pe grupe
Formează echipă cu încă trei colegi și scrie, timp de cinci minute,
pe un poster, cât mai multe plante
și animale dintr-o pădure; unește
viețuitoarele între ele prin săgeți,
în ordinea în care se „mănâncă”
unele pe altele.
Ce rezultă?
APLICĂ!
40
Ape curgătoare – Râul
Ce poate fi mai relaxant decât să stai pe malul unei ape, fi e că ești în
parc, la câmpie, la munte sau la mare. Apa „nu are nici gust, nici miros...
nu este cea necesară vieții, este însăși viața” spunea scriitorul Antoine
de Saint-Exupéry, ilustrând în acest fel faptul că fără apă nu ar exista
viața. În apă au apărut și s-au dezvoltat primele forme de viață și este
nelipsită din compoziția tuturor viețuitoarelor (de la 5-7% în semințe
până la peste 90% în corpul meduzelor).ÎÎÎ
Scop: Identifi carea principalelor tipuri de ape și a caracteristicilor acestora.
z Numește tipurile de apă prezentate în imagini.
z Precizează câte o caracteristică a fi ecărui tip de apă identifi cat.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
… În Arabia Saudită nu există
râuri.
… Racul poate trăi 20-80 de
ani.
… Dinţii castorilor au creștere continuă, de aceea ei rod
permanent, construind diguri
și canale. În numai 15 minute,
un castor adult poate roade o
creangă cu diametrul de 10 centimetri.
… Lintiţa poate neutraliza
unii poluanţi din apă, transformând apa murdară în apă
aproape potabilă. Pentru că
are o cantitate foarte mare de
proteine, lintiţa ar putea și o
sursă ieftină de nutrienți.
ȘTIAI CĂ?
ÎÎÎ Apele pot fi dulci (când au o concentrație mică de săruri – în
râuri) sau sărate (cu o concentrație mare de săruri – în mări și oceane).
Pot fi , de asemenea, curgătoare (1., 2.), când apa curge într-o albie și se
varsă în altă apă (râuri, fl uvii) și stătătoare (lacuri – 3., mări –4., oceane).
Râul este un ecosistem acvatic, reprezentat de o apă curgătoare
(permanentă) formată din unirea mai multor pâraie. Acest ecosistem
are biotop și biocenoză caracteristice.
Debit – cantitatea de apă care
trece într-o anumită perioadă de
timp printr-o anumită zonă a unei
albii.
Dorsal – care se a ă în partea
din spate.
Opercul – căpăcel care acoperă
branhiile la pești.
Ventral – care se a ă pe abdomen.
VOCABULAR
2.
3. 4.
1.
41
1. Biotopul unui râu. Fiind un ecosistem acvatic, apa este componenta biotopului care are importanța cea mai mare în confi gurarea
acestuia, infl uențând viețuitoarele care își au habitatul în râu, prin calitățile ei: viteza de curgere, debitul, gradul de oxigenare, temperatura și
turbulența. ÎÎÎ
Scop: Identifi carea caracteristicilor biotopului unui râu în zone diferite.
Imaginile de mai jos reprezintă două porțiuni ale unui râu, diferite ca
structură a biotopului și biocenozei.
Observă cele două imagini și compară caracteristicile biotopului celor două zone descrise (albia, debitul, viteza de curgere a apei).
OBSERVĂ ȘI COMPARĂ!
Diagrama de mai sus prezintă
evoluţia debitului mediu lunar al
râului Siret, măsurat în metri cubi/
secundă (mc/s), la vărsarea în Dunăre.
Precizează:
a. valoarea maximă a debitului lunar și luna în care se înregistrează;
b. valoarea minimă a debitului lunar și luna în care se înregistrează;
c. două luni în care debitul mediu lunar are aceleași valori;
d. diferenţa dintre valoarea debitului în luna aprilie și valoarea
debitului în luna decembrie;
e. diferenţa dintre debitul maxim și debitul minim;
f. o cauză a creșterii debitului în
luna aprilie.
EXERSEAZĂ ȘI REZOLVĂ!
De ce apele râurilor, în zona inferioară, conţin mai mult oxigen
ziua și mai puţin noaptea?
SPUNE-ȚI PĂREREA!
Într-o zonă a unui râu, oamenii
au depozitat resturi menajere. Distribuiţi-vă în rolul vieţuitoarelor
din râu și organizaţi o acţiune de
curăţare a biotopului.
De exemplu: castorii construiesc
diguri și sapă canale, racii adună
dopurile de plastic etc.
JOC DE ROL
Zona superioară (zona păstrăvului) Zona inferioară (zona crapului)
– substrat din bolovani şi pietriş;
– viteza mare de curgere a apei;
– apă limpede, bogată în oxigen,
cu temperatura mică;
– frecvente cascade (căderi de
apă de la înălțime);
– nu se depune materie organică
datorită curentului puternic al apei.
– substrat din nisip și mâl;
– viteza mică de curgere a apei;
– apă tulbure, cantitate redusă de
oxigen;
– temperatura apei ridicată vara şi
scăzută iarna;
– depozite de material organic pe
fundul apei.
ÎÎÎ 2. Biocenoza unui râu – specii reprezentative
Pe traseul unui râu întâlnim o mare varietate de organisme, alge,
plante, animale, cu particularități specifi ce determinate de caracteristicile factorilor abiotici, atât ale apei, cât și ale substratului.
2.1. Plantele au rolul să asigure atât hrana, cât și adăpostul pentru
animalele care trăiesc în râuri. Unele plante cresc pe malurile râului, precum salcia și arinul, altele au rădăcinile în sedimentele și în solul îmbibat de apă de la marginea râului, ca în cazul rogozului și al papurei. Sunt
însă și plante care plutesc la suprafața râurilor care curg lin, precum lintița – cea mai mică plantă cu fl ori, fără frunze și, adesea, fără rădăcini, dar
cu tulpina lățită. Este însoțită de alte viețuitoare care pot face fotosinteză,
precum fi rișoarele subțiri și lungi ale algei mătasea-broaștei.
Aceste organisme verzi, plante și alge, conțin clorofi lă și produc substanțe hrănitoare prin procesul de fotosinteză, fi ind producătorii din
ecosistem, care stau la baza lanțurilor trofi ce.
400
350
300
250
200
150
100
50
60
110
190
350 360
280
180 170
130 120 90 90
0 Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
mc/s
42
2.2. Animalele, mari și mici, găsesc un mediu optim de viață în râu.
O mulțime de nevertebrate trăiesc în râuri, precum insecte și larvele lor, viermi, scoici, melci și raci. Unele plutesc în apă, altele se târăsc
pe fundul râului (racul-de-râu) sau se adăpostesc sub pietre (planariile,
viermii-lați).
Racul-de-râu are corpul acoperit cu o crustă calcaroasă, de aceea
poartă numele de crustaceu. Joacă un rol important în ecosistemele acvatice, constituind hrana multor animale acvatice și terestre.
Racul-de-râu se hrănește atât cu plante moarte, cât și cu cadavre de
origine animală pe care le prinde cu cleștii, le taie și le aduce la gură.
De aceea, racii sunt utili pentru curățarea apelor care sunt poluate cu
resturi organice. Este un animal omnivor, care stă ascuns printre pietre
și rădăcini, aproape de mal, iar noaptea iese la vânat.
Peștii sunt vertebrate adaptate la viața acvatică: au corpul de formă
hidrodinamică (alungită), acoperit cu solzi dispuși de la cap spre coadă.
Peste solzi există un strat de mucus. Au aripioare (înotătoare) care-i ajută la înot și prezintă branhii, pentru a putea respira. ÎÎÎ
A. Identi că animalul din desen
și completează pe caiet denumirile părţilor componente ale corpului, indicate prin cifre. În acest
scop, utilizează informaţiile din
text și din atlasul zoologic.
B. Citește textele de mai jos și rezolvă cerințele.
1. Lostriţa este un pește cu corpul cilindric, de culoare argintie,
mai închis pe spate, maro-arămie,
roșcată pe laturi, iar pe abdomen
variază de la alb-lăptos la galben.
Gura mare are dinţi puternici.
a. Precizează ce fel de pește este,
după modul de hrănire.
b. Explică diferenţa de culoare a
corpului lostriţei.
2. Crapul atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-5 ani și trăiește
aproximativ 30 de ani. O femelă
depune pe vegetaţia subacvatică
aproximativ două milioane de ouă
în lunile mai-iunie.
a. Enumeră două adaptări ale
crapului la viaţa acvatică.
b. Considerând că o femelă de
crap trăiește 28 de ani și poate
depune ouă de la 4 ani, calculează numărul de ouă depus pe parcursul întregii vieţi.
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
Scop: Observarea alcătuirii corpului unui păstrăv.
Privește desenul de mai jos, utilizează informațiile din text și din
atlasul zoologic și asociază, pe caiet, numerele cu denumirea componentelor corpului unui păstrăv.
OBSERVĂ ȘI COMPLETEAZĂ!
___ înotătoare
ventrală
___ solzi
___ gură
___ opercule
___ corp
___ cap
___ ochi
___ înotătoare
dorsală
___ coadă
___ înotătoare
codală
ÎÎÎ În apele din cursul superior al râului de munte, specia predominantă este păstrăvul, cel mai bun înotător din apele noastre. Corpul
este ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi mici, având culoarea verde-măsliniu, cu pete rotunjite, negre sau roșii. Capul este mare, cu gura
largă, prevăzută cu dinți ascuțiți și îndreptați înapoi. Hrana principală
a păstrăvului o constituie viermii și diverse insecte, atât acvatice, cât și
aeriene (pentru a le prinde, peștele sare deseori din apă), broaște, mormoloci, peștișori, deci este un pește răpitor.
În apele din cursul inferior al râurilor există pești omnivori: crap, roșioară, dar și pești răpitori, cum ar fi știuca, șalăul, somnul.
Reptilelele și amfi bienii trăiesc în preajma râurilor pentru că aici își
găsesc hrana, se adăpostesc și își depun ouăle.
https://thumb9.shutterstock.com/display_pic_with_
logo/1452830/399715975/stock-photo-cray sh-isolated-on-awhite-background-399715975.jpg
https://thumb9.shutterstock.com/display_pic_with_
logo/1452830/399715975/stock-photo-cray sh-isolated-on-awhite-background-399715975.jpg
1.
2.
3.
5.
4.
43
Scop: Identifi carea unor caracteristici comune ale organismelor care
trăiesc în același mediu.
Observă imaginile și identifi că:
z Adaptările la mediu ale organismelor din imagini.
z O caracteristică pe care o au în comun aceste viețuitoare ca adaptare la mediul de viață.
OBSERVĂ ȘI IDENTIFICĂ!
z Întocmește o șă cu CV-ul
unei vieţuitoare dintr-un râu, care
să cuprindă: denumire, dimensiuni, caracteristici, aspecte din
viaţa ei și imagini.
z Realizează un pliant sau un
uturaș cu metode de economisire a apei, pe care să-l distribui
colegilor, vecinilor etc.
PORTOFOLIU
Întocmește o șă cu
Pe oglinda apei plutesc păsări, cum sunt rațele sălbatice (1.) și lișițele, bune înotătoare, adaptate la viața acvatică, prin forma hidrodinamică a corpului, penajul impermeabil, picioarele scurte și așezate lateral, cu degete unite prin membrană interdigitală. Pe malurile râului stau
berze (2.) și stârci gata să prindă cu ciocurile lor lungi broscuțe (3.) sau
pești. Au picioarele înalte, subțiri și lipsite de pene, de aceea se numesc
picioroange. Degetele sunt unite numai la bază printr-o membrană interdigitală, pentru a nu se afunda în mâl.
Mamiferele, viețuitoare care nasc pui vii și-i hrănesc cu lapte, își
fac adăpost pe malurile râului și își găsesc hrana în apă pentru că
sunt înotătoare excelente, cum ar fi vidra sau castorul (4.). Prezintă
ca adaptări: blana deasă, scurtă și impermeabilă, coada lățită cu rol
de cârmă, degetele membrelor posterioare unite printr-o membrană
interdigitală.ÎÎÎ
REȚINE!
Râul este un ecosistem acvatic de apă dulce curgătoare. Cursul unui
râu străbate mai multe forme de relief, de la altitudine mare la altitudine mică, având variații ale biotopului și modifi cări corespunzătoare ale
biocenozei.
Organismele care trăiesc în apă au numeroase adaptări la acest mediu de viață.
Râurile reprezintă o sursă de apă potabilă.
___ ochi
___ înotătoare
dorsală
___ coadă
___ înotătoare
codală
z Apa a devenit o resursă rară în
anumite zone ale globului, afectând patru din zece persoane. Ziua
Internaţională a Apei este sărbătorită pe 22 martie. Marchează evenimentul și atrage atenţia asupra
consumului inutil de apă!
z Consumul de apă pentru un
duș este de 19 litri/minut! Prin
scurtarea timpului cu un minut se
pot economisi aproximativ 1 653
de litri de apă pe lună.
z Consumul de apă pentru spălarea mâinilor sau a dinţilor este
de 11 litri. Nu lăsa apa să curgă
continuu!
z Fii atent la cantitatea de apă
pe care o folosești zilnic. Gândește-te câtă apă irosești!
z Picurarea de 60 de ori pe minut a unui robinet poate irosi peste 11 litri de apă pe zi, 4 643 de litri
pe an. Repară instalaţiile!
FII ECO!
ÎÎÎ 3. Relațiile dintre viețuitoarele din râu
Într-un ecosistem acvatic natural precum râul, sunt bine reprezentate toate categoriile trofi ce: producători, consumatori, descompunători. Datorită abundenței organismelor vegetale, dar și animale, rețeaua
trofi că este complexă, iar lanțurile trofi ce sunt numeroase, cu multe verigi comune.
1. 2. 3. 4.
LUCRARE PRACTICĂ
Realizează o colecţie de cochilii
de melci și scoici. Etichetează-le
cu denumirea corectă, utilizând
informaţii din atlasul zoologic sau
de pe internet.
44
ÎÎÎ Lacurile pot fi naturale (1., 2.), apărute prin acumularea apei
în excavațiuni ale scoarței terestre, sau antropice (artifi ciale – 3., 4.),
realizate în urma unor activități umane. Biotopul și biocenoza lacului,
deși pot avea elemente comune cu ale râului, sunt caracteristice.ÎÎÎ
Ape stătătoare – Lacul
Lacurile sunt ecosisteme acvatice pe malul cărora poți petrece câteva
momente de relaxare. Pot fi limpezi, reci și cu apă puternic oxigenată sau
tulburi, calde și sărace în oxigen, cu apă dulce sau cu apă sărată. ÎÎÎ
Scop: Identifi carea principalelor tipuri de lacuri.
Numește tipurile de lacuri, naturale sau artifi ciale, și o caracteristică
a acestora.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
Scop: Identifi carea variațiilor factorilor abiotici într-un lac.
z Numește factorii abiotici care determină stratifi carea viețuitoarelor din imaginea de mai jos.
z Explică de ce în adâncul lacului lipsesc plantele, iar peștii sunt puțini.
OBSERVĂ ȘI ANALIZEAZĂ!
… Majoritatea am bienilor
nu beau apă, ci preiau umiditatea prin piele.
… Tratamentul cu lipitori (hirudoterapia) era cunoscut încă
din Egiptul antic.
… În timpul zborului, gâtul
egretei ia forma literei S, datorită faptului că are o vertebră
mai lungă în zona gâtului.
… Organismele care au corpul format dintr-o singură celulă se numesc unicelulare, iar
cele care au corpul format din
mai multe celule se numesc
pluricelulare.
ȘTIAI CĂ?
Fitoplancton – toate microorganismele acvatice care pot realiza fotosinteză.
Plancton – animale și plante
foarte mici care plutesc în apă și
asigură hrana pentru alte animale
acvatice.
Protozoare – organisme unicelulare microscopice.
Strati care – dispunere în mai
multe straturi suprapuse.
Zooplancton – organisme
unicelulare (euglenă, parameci),
viermi și artropode (crustacee inferioare), în special larvele lor, care
servesc drept hrană pentru pești.
VOCABULAR
1. 2. 3. 4.
zona
litorală zona
din largul lacului
45
Scop: Identifi carea unor adaptări ale plantelor la viața acvatică.
Recunoaște plantele din imagini și descoperă adaptări ale acestora
la mediul acvatic.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
ÎÎÎ 1. Biotopul lacului condiționează viața în lac, cel mai important factor abiotic fi ind apa.
Temperatura apei depinde de anotimp. Vara, temperatura scade de
la suprafață în adâncime, iar iarna lacul poate îngheța. În adâncime,
apa are peste 4°C, organismele acvatice putând supraviețui.
Transparența apei este legată de nivelul până unde pătrunde lumina în apă și determină adâncimea până la care pot trăi organismele
verzi, precum algele.
Cantitatea de oxigen din apă depinde de activitatea plantelor care
produc acest gaz prin fotosinteză și de temperatură. La suprafață, apa
este mai oxigenată decât în adâncime, iar viețuitoarele mai numeroase.
Salinitatea (cantitatea de săruri din apă) depinde de substrat, de evaporare și de precipitații. Astfel, lacurile pot fi cu apă dulce sau cu apă sărată.
2. Biocenoza lacului – specii reprezentative
2.1. Plantele s-au adaptat la mediul acvatic prin modifi cări ale părților componente.ÎÎÎ
ÎÎÎ În funcție de locul în care se găsesc, plantele au suferit modifi cări evidente la nivelul frunzei, tulpinii și rădăcinii. Astfel, la nufăr (1.)
frunzele și-au mărit mult suprafața și pot pluti pe apă. Săgeata-apei (2.)
are trei tipuri de frunze: în formă de săgeată deasupra apei, ovale pe
suprafața apei și liniare în apă. Tulpinile plantelor din apă sunt înalte și
neramifi cate. Rădăcinile s-au redus pentru că nu mai au rol important
în absorbția apei.
Pe malul apei cresc arbori ca salcia (3.) și arinul. La marginea lacului
cresc trestia și papura, care au tulpini înalte și neramifi cate. În apa puțin
adâncă cresc plante cu rădăcini fi xate pe fundul lacului și cu frunze plutitoare (nuferi), iar în larg se întâlnesc plante plutitoare (lintița), însoțite
de alge verzi (mătasea-broaștei). Sunt întâlnite și plante cufundate în
apă (brădișorul), mișcate de valuri.
În afară de plante, există alge microscopice și bacterii fotosintetizatoare care formează fi toplanctonul. Toate acestea reprezintă producătorii ecosistemului, sursa de hrană și de oxigen pentru multe animale.
Realizarea unui acvariu
Acvariul este un vas din sticlă în
care se cresc animale (pești) sau
se cultivă plante acvatice pentru
studiu. Mai întâi realizăm documentarea și procurarea materialelor necesare pentru construirea
acestuia. Acvariile se amenajează
cu ușurinţă, ţinând cont de câteva
etape simple:
1. achiziţionarea vasului și a substratului;
2. alegerea materialelor necesare (încălzitor cu termostat, pompă
de aer, ltru, minciog – leu de
scos peștii);
3. alegerea speciilor de plante și
de pești care pot trăi în acvariu;
4. hrănirea peștilor;
5. întreţinerea acvariului.
1. De ce crezi că ţânţarii trăiesc în
preajma apelor?
2. Comentează zicala „Lac să e,
că broaște sunt destule!”.
3. De ce rezistă vieţuitoarele iarna în lacurile din zonele temperate, chiar dacă apa de la suprafaţa
lacului poate îngheţa?
SPUNE-ȚI PĂREREA!
1. 2. 3.
LUCRARE PRACTICĂ
46
2.2. Animalele. Lacul reprezintă un mediu favorabil dezvoltării multor animale, acestea prezentând adaptări la viața acvatică.ÎÎÎ
Scop: Identifi carea unor caracteristici comune ale organismelor care
trăiesc în același mediu de viață.
z Recunoaște organismele și precizează câte o adaptare la mediul de
viață acvatic.
z Citește textul următor și identifi că alte adaptări ale organismelor
la mediul de viață.
OBSERVĂ ȘI COMPARĂ!
ÎÎÎ Pe fundul lacului trăiesc numeroși viermi, iar lipitorile (viermi
inelați) înoată în căutarea peștilor pe care se fi xează cu cele trei buze tăioase pentru a le suge sângele. Când și-au umplut cavitățile digestive cu
sânge, se desprind, deci sunt viermi paraziți temporar.
Moluștele, animale cu corpul moale, sunt reprezentate de scoica-de-lac, care are rol important în procesul de fi ltrare a apei, hrănindu-se cu plancton. Corpul este protejat de două valve perfect egale, de
culoare brună. Trăiește fi xată în mâl, dar se poate deplasa lent cu ajutorul piciorului.
Insectele sunt prezente în număr mare, atât ca larve, cât și ca adulți.
Țânțarii trăiesc cea mai mare parte a vieții lor în apă, ca larve fi xate de sediment și fi ltrează apa pentru că se hrănesc cu alge moarte.
Libelula, insecta cu străluciri multicolore, diafane, prezintă larve mari
care trăiesc în apă. Sunt și insecte răpitoare, precum fugaciul, care
aleargă cu picioarele lor articulate pe suprafața apei.
Peștii din lac sunt mai rotunzi și mai groși decât cei din apele
curgătoare și înoată mai încet.
Crapul (1.) preferă apa călduță de suprafață, unde cresc multe plante, cu care se hrănește. Fiind omnivor, consumă și viermișori, larve etc.
Știuca este un răpitor foarte lacom, care vânează broaște, pești și
chiar păsări. Coloritul corpului, cenușiu-verzui pe spate, cu pete mari,
măslinii sau negricioase, o ajută să treacă neobservată. Pândește printre
plante, așteptându-și prada, pe care o atacă, folosindu-și dinții ascuțiți.
Alți pești care cresc în lacuri sunt: carasul, somnul, linul, roșioara.
Amfi bienii (2.) sunt nelipsiți din biocenozele acvatice, fi ind primele vertebrate care au părăsit apa și au cucerit uscatul. Ei rămân legați
obligatoriu de mediul acvatic, unde își depun ouăle și trăiesc larvele.
BIOLOGIA ALTFEL
Identi că producătorii descriși
în textul de mai jos. Încadrează
cocostârcul în categoria tro că
potrivită și descoperă adaptările
acestuia la mediul de viaţă.
„Pe faţa apei sclipise… comori
de galbeni între trestii. În nuferi,
ca în niște potire plutitoare, curg
raze de aur. Un colb de argint dă
strălucire stufărișului. […] Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n
cap. A intrat în baltă. Pe picioarele
lungi, subţiri ca niște lujere, trupul lui se legăna agale. Din când
în când își udă pliscul; uneori se
oprește de se uită, ispititor, în fundul apei […]. Deodată se oprește;
încordează gâtul și privește. Pe
frunza unui nufăr o broscuţă se
bucură și ea de frumuseţea și răcoarea dimineţii. Când l-a văzut,
biata broscuţă a încremenit pe picioarele de dinapoi […]. În spaima
ei îl vede uriaș, cu capul atingând
cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-o dată balta și, dimpreună cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit.
Își așteaptă sfârșitul. Cocostârcul o
vede și înţelege. Dar dimineaţa e
mărinimos. Ș-apoi i se pare atât de
mică, atât de neînsemnată această
vietate a bălţii, că, de la o vreme,
parcă o pierde din ochi în fundul
apei și nici n-o mai zărește. Ridică
piciorul, o pășește dispreţuitor și
trece, măreţ, mai departe. Broscuţei nu-i vine să creadă. Mai stă așa
câteva clipe. Apoi, de bucurie, sare
pe o altă frunză și într-un avânt de
recunoștinţă, ea, cea dintâi, taie
tăcerea dimineţii:
— Oaac!”
(Emil Gârleanu, Mărinimie)
1. 2. 3.
47
REȚINE!
Ecosistemele de apă stătătoare se caracterizează prin variația factorilor abiotici, în special a temperaturii apei. Ca urmare, viețuitoarele prezintă numeroase adaptări ca răspuns la cerințele biotopului.
Observarea unor vieţuitoare
microscopice care trăiesc în lac
z Pregătește un preparat microscopic din pojghiţa formată la
suprafaţa unei infuzii de fân sau
colectează apă dintr-un lac a at în
apropierea școlii tale.
z Pentru prepararea infuziei se
folosește fân (sau paie de orz, orez)
care a stat în locuri umede.
z Se taie mărunt și se pune într-un strat de 2-3 cm pe fundul unui
vas de sticlă, apoi se toarnă apă călduţă. Vasul, descoperit, va sta la o
temperatură de 20o
C. După câteva
zile, la suprafaţă se va observa o
pojghiţă lucioasă, iar apa va tulbure și va conţine numeroase protozoare, care se strâng sub stratul
de la suprafaţă.
z Se ia o picătură de apă cu o pipetă, se pune pe o lamă de sticlă, se
acoperă cu lamela și se observă la
microscop, mai întâi cu obiectivul
de 10x, apoi cu obiectivul de 40x.
z În infuzia de fân vei observa organisme microscopice care au corpul alcătuit dintr-o singură celulă
(euglena verde, parameciul) și vor
servi ca hrană pentru organisme
mai mari.
z Desenează pe caiet organismele observate.
LUCRARE PRACTICĂ
Observarea unor vieţuitoare
Transformările parcurse de la stadiul de ou până la adult poartă numele
de metamorfoză.
Lacul este mediul favorit pentru multe păsări care trăiesc pe apă sau
pe lângă apă, precum: lișița, egreta, stârcul, barza și pescărușul. Ele își
găsesc cu ușurință hrana, iar pe maluri au locuri bune de cuibărit.
Rața sălbatică (3.) este o pasăre înotătoare, care prezintă degete unite printr-o membrană interdigitală, penaj impermeabil și cioc lung și
lat. Se înmulțește prin ouă pe care le depune în cuib și le clocește.
Și unele mamifere, precum vidrele, iubesc apa.
3. Relațiile dintre viețuitoarele din lac
Organismele care populează lacul realizează o biocenoză complexă,
reprezentată prin: producători, consumatori și descompunători. Fundul lacului conține detritus organic (resturi vegetale și animale afl ate
în descompunere), care găzduiește viermi, bacterii, moluște, crustacee,
pești (somn), larve de insecte. La suprafața lacului plutesc fi toplanctonul (cu rol de producător) și zooplanctonul (hrană pentru pești).
Scop: Identifi carea relațiilor trofi ce din lac.
z Analizează schema și alcătuiește trei lanțuri trofi ce formate din
trei-cinci verigi.
z Asociază, pe caiet, fi ecărui pătrat colorat din schemă categoriile
trofi ce corespunzătoare.
z De ce unele viețuitoare sunt marcate cu mai multe pătrate colorate?
OBSERVĂ ȘI REZOLVĂ!
șarpele
broasca
libelula
țânțarul
frunza
de salcie
parameciul euglena verde
crapul
scoica-de-lac
somnul
vidra
eretele
broscărița
mormoloc
raculde-râu
larva
de țânțar
larva de
libelulă
rața
48
Importanţa vieţuitoarelor pentru natură şi om
Plantele și animalele joacă un rol important în natură, fi ind dependente unele de altele prin relațiile care se stabilesc între ele (de hrănire,
de răspândire, de înmulțire), respectiv între ele și componenta abiotică
a mediului înconjurător.
I. Importanța plantelor pentru natură și om
Plantele sunt organisme cu rol esențial în menținerea echilibrului
naturii, făcând posibilă viața celorlalte fi ințe de pe această planetă, inclusiv a omului.ÎÎÎ
… Animalele de companie
cresc semni cativ calitatea vieţii stăpânilor.
… Veninul de albine, utilizat
în tratarea unor boli, poate provoca reacţii alergice la aproximativ 0,5-2% din populaţie.
… De pe un hectar de pajiște, albinele pot produce anual
până la 80 de kilograme de
miere.
ȘTIAI CĂ?
Scop: Identifi carea unor roluri ale plantelor în natură.
Numește rolul plantelor din fi ecare imagine.
OBSERVĂ ȘI CORELEAZĂ!
ÎÎÎ Plantele condiționează existența vieții pe Pământ, deoarece:
• prin fotosinteză asigură hrana organismelor fi tofage (1.) și eliberează în atmosferă oxigenul necesar respirației tuturor viețuitoarelor;
• împiedică alunecările de teren prin fi xarea solului cu ajutorul rădăcinilor, mențin umiditatea și reduc acțiunea vânturilor foarte puternice;
• oferă adăpost multor viețuitoare.
După rolul pe care îl au în viața omului, plantele (spontane sau de
cultură) pot fi grupate în:
• plante cu rol alimentar: cereale, pomi fructiferi, leguminoase etc.;
• plante furajere: lucernă, trifoi, mazăre și soia furajeră etc.;
• plante melifere: teiul, salcâmul, sulfi na, salvia, rapița, păpădia, trifoiul, fl oarea-soarelui etc.;
• plante medicinale: gălbenele, mentă, soc, sunătoare, mușețel (2.),
măceș etc.;
• plante aromatice: cimbru, busuioc, pătrunjel, rozmarin, salvie etc.;
Biodiversitate – variabilitatea
organismelor din cadrul ecosistemelor.
Fitofag – se hrănește cu plante.
Plantă aromatică – utilizată cel
mai adesea drept condiment.
Plantă furajeră – folosită pentru hrana animalelor erbivore.
Plantă medicinală – utilizată
pentru tratarea diverselor probleme de sănătate.
Plantă meliferă – produce nectar, care este cules de albine și
transformat în miere.
VOCABULAR
1. 2. 3.
49
Scop: Identifi carea importanței animalelor pentru om.
Observă imaginile și descrie, pentru fi ecare în parte, benefi ciile pe
care animalele le aduc în viața omului.
OBSERVĂ ȘI CORELEAZĂ!
• plante textile: in, bumbac etc.;
• plante ornamentale: lalea, narcisă, petunie etc.
Din unele plante se produc hârtie, mobilă, cosmetice și parfumuri (3.).
II. Importanța animalelor pentru natură și om
Ca și plantele, animalele au o importanță majoră în natură și în viața
omului.ÎÎÎ
ÎÎÎ Animalele au un rol major în viața omului, deoarece:
• fac parte din rețelele trofi ce din natură, alături de plante, asigurând
echilibrul în dezvoltarea vieții pe Pământ;
• unele animale (insectele, păsările) polenizează diferite plante, asigurând înmulțirea plantelor prin formarea fructelor și semințelor;
• asigură fertilizarea solului prin excrementele pe care le elimină;
după moartea lor, ca și plantele, animalele sunt descompuse de microorganisme, mineralele rezultate sunt preluate de rădăcinile plantelor,
odată cu apa, și reintră într-un circuit al substanțelor în natură;
• reprezintă o importantă sursă de hrană (miere, lapte, ouă – 1., carne);
• blana unor animale (oi, capre) este utilizată pentru confecționarea
de îmbrăcăminte, șaluri și pături, iar părul de cal este utilizat pentru
obținerea periilor de vopsit;
• pielea unor animale (bovine, crocodili, șerpi etc.) este folosită pentru a face încălțăminte, genți, curele, portofele (2.) etc.;
• unele animale sunt folosite pentru muncă și transport;
• câinii pot fi antrenați pentru a depista unele substanțe periculoase
pentru om sau pentru a însoți persoanele nevăzătoare;
• alte animale sunt folosite pentru distracție și recreere (animalele de
companie – 3.).
REȚINE!
Biodiversitatea este esențială pentru stabilitatea lanțurilor trofi ce,
dispariția unei singure specii punând în pericol multe alte specii care
sunt dependente de ea.
Omul utilizează plantele și animalele în scop alimentar, farmaceutic,
pentru obținerea de bunuri, în construcții etc.
Găsește răspunsul la ghicitori și
corelează vieţuitoarele respective
cu rolul pe care îl au în viaţa omului.
„Deși e cam grasă
Se cocoaţă pe arac
Iarna, însă, stă în sac.”
(aelosaf)
„Cămăși am nenumărate
Pe toate le port îmbrăcate.”
(azrav)
„E copac înalt, stufos
În orește-n luna mai
Și dă oare pentru ceai.”
(luiet)
„Care gospodină
Strânge pentru cină
Nectarul din grădină.”
(anibla)
„Nu e furcă, nu e fus,
Și totuși pe tors s-a pus.”
(acisip)
GHICEȘTE-MĂ!
Realizează un rezumat, de maximum o pagină, a unui articol
de pe site-ul zooland.ro despre
animalul preferat.
PORTOFOLIU
Ce legătură ar putea exista între dispariția unui animal carnivor
dintr-un lanț tro c și schimbarea
unui factor abiotic, de exemplu
lipsa precipitațiilor sau deșerti carea într-o anumită regiune?
SPUNE-ȚI PĂREREA!
Ce legătură ar putea exista în1. 2. 3.
50
Locul omului şi impactul său asupra mediului
Prin activitățile sale, omul intervine asupra mediului natural, transformând relieful, solul, vegetația, cursurile apelor, compoziția aerului
etc. Astfel, el a cultivat plante, tăind pădurile, desțelenind pășunile și
desecând bălțile și a crescut animale, domesticindu-le pe cele sălbatice.
I. Îngrijirea plantelor cultivate
Lumea plantelor cuprinde aproximativ 260 000 de specii cunoscute, dintre care unele răsar, cresc și se înmulțesc fără ajutorul omului,
plantele spontane (mușețelul, păpădia, salcâmul, teiul etc.), iar altele
au nevoie de îngrijire din partea omului, plantele de cultură. ÎÎÎ
… Primele plante cultivate
de om au fost cerealele.
… Peste 22 000 de specii de
plante sunt utilizate pentru tratarea bolilor.
… Medicamentele sunt testate pe animale, înainte de a
utilizate de om.
… Pierderea biodiversităţii,
alături de schimbările climatice, reprezintă cea mai gravă
ameninţare la adresa mediului
la scară mondială.
… Conform unui studiu recent, din 1970 și până în prezent, au dispărut jumătate
dintre vieţuitoarele marine, din
cauza omului.
ȘTIAI CĂ?
Scop: Evidențierea impactului cultivării plantelor asupra mediului.
z Analizează în imaginile de mai jos cele două modalități de cultivare a plantelor și prezintă două avantaje și două dezavantaje ale fi ecăreia.
z În ce scop cultivă omul plantele?
z Cum este infl uențat mediul în fi ecare caz în parte?
OBSERVĂ ȘI COMPARĂ!
ÎÎÎ De-a lungul istoriei, omul a luat din natură diferite specii de plante spontane, pe care le-a sădit sau însămânțat în zone speciale destinate
lor, devenind astfel plante de cultură.
Cultivarea plantelor se poate realiza în câmp deschis (1.), depinzând
de factorii de mediu, sau protejat, în sere (2.) și solarii, prin culturi forțate, pentru a se obține produse proaspete tot timpul anului. Aceste culturi
necesită intervenția omului prin lucrări ca: afânarea solului (arat, săpat),
distrugerea buruienilor (plivit), udarea plantelor (irigarea). Lucrările pot
fi efectuate manual (pe spații mici) sau mecanizat (agricultură intensivă), ceea ce reduce timpul de lucru și asigură obținerea de producții mari.
Erbicid – substanţă chimică, folosită pentru distrugerea buruienilor dăunătoare agriculturii.
Intemperie – vreme cu ploaie,
vânt sau viscol.
Îngrășământ – produs natural
(bălegar) sau arti cial, utilizat pentru fertilizarea solului.
Pesticid – substanţă chimică
toxică, folosită în agricultură pentru distrugerea dăunătorilor.
VOCABULAR 1. 2.
51
Culturile forțate sunt mai sigure pentru că sunt ferite de intemperii și se
obțin producții mai mari, dar utilizarea unor substanțe chimice, precum
pesticidele, îngrășămintele, erbicidele, în ambele tipuri de culturi, poate
avea efecte negative asupra sănătății omului și a mediului. Agricultura
ecologică oferă produse mult mai sănătoase, dar mai scumpe.
II. Îngrijirea animalelor
Domesticirea animalelor sălbatice a dus la îmbunătățirea calității
vieții omului, prin produsele obținute (carne, ouă, lapte, lână etc.), dar
și prin utilizarea animalelor de tracțiune la muncile câmpului.
Animalele domestice provin din cele sălbatice care, de-a lungul timpului, au fost atrase și reținute în preajma omului, în timp suferind modifi cări morfologice, fi ziologice și comportamentale.
Prin diferite metode, omul realizează ameliorarea animalelor, adică
le modifi că unele caractere, în direcția dorită (să furnizeze mai mult lapte, mai multă carne etc.).
III. Impactul omului asupra mediului
Pentru a-și îmbunătăți condițiile de trai, omul a modifi cat mediul. ÎÎÎ
REȚINE!
Omul modifi că mediul natural pentru a-și asigura condiții mai bune
de trai. De cele mai multe ori, activitatea umană are ca rezultat poluarea
mediului, supraexploatarea resurselor subsolului, reducerea suprafețelor împădurite și a pășunilor, alunecări de teren, dispariția unor specii de
plante și de animale, modifi cări climatice etc.
Citește textul de mai jos și explică
ce legătură există între consumul
de produse ecologice și sănătatea
omului. De ce produsele ecologice
sunt mai scumpe?
„Produsele ecologice sunt crescute fără substanţe chimice. Animalele din zootehnia bio cresc în
spaţii deschise, sunt hrănite cu hrană bio, fără antibiotice sau medicamente de sinteză.
Cultura bio este realizată pe un
teren care vreme de doi ani nu suportă niciun fel de tratament chimic. Legumele, fructele și cerealele
rezultate din culturile bio sunt cu
15% mai bogate în substanţe nutritive faţă de cele produse industrial,
iar gustul este mult mai bun [...].
Un studiu a dovedit că în sângele
copiilor de până la patru ani care au
fost alimentaţi bio de la naștere se
a ă de șase ori mai puţine reziduuri
toxice decât în sângele copiilor care
au consumat hrană obișnuită.
Pentru că nu conţin pesticide, alimentele bio au o perioadă de garanţie mai mică decât celelalte, neputând transportate. Fructele și
legumele bio nu pot culese decât
la maturitate. Nu pot culese crude, apoi coapte arti cial, în timpul
transportului, pentru că nu pot
supuse tratamentelor chimice sau
cu ozon care să le facă rezistente la
transport.”
http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/alimente/10-motive-pentru-care-merita-sa-mananci-produse-bio-1022594
BIOLOGIA ALTFEL
Identi că aspecte ale deteriorării mediului de viaţă din localitatea ta. Fotogra ază-le și explică impactul acestora asupra
oamenilor, a plantelor etc.
PORTOFOLIU
ÎÎÎ Omul a schimbat cursul apelor, a construit adăposturi din
lemnul copacilor, din piatra din albia râurilor sau din munte, a construit
întreprinderi care produc bunuri de consum, dar toate acestea au produs modifi cări importante în mediu (1., 2.).
De exemplu, deși efi cientă, creșterea animalelor în ferme mari (3.)
prezintă multe dezavantaje: poluarea unor ecosisteme cu dejecțiile lor,
răspândirea epidemiilor (tuberculoza la vaci și gripa la păsări și porci),
forțarea creșterii acestora prin utilizarea substanțelor de creștere și a antibioticelor, substanțe care se vor regăsi în produsele animaliere consumate, creșterea lor în spații înguste.
Scop: Identifi carea modalităților de intervenție a omului asupra mediului.
Privește imaginile și identifi că modalitățile de deteriorare a mediului.
OBSERVĂ ȘI IDENTIFICĂ!
1. 2. 3.
Desfășurarea orei în laboratorul de biologie permite studierea vieții, a relațiilor dintre viețuitoare, dar și
dintre acestea și mediul în care trăiesc. Cele mai folosite instrumente optice din laborator sunt lupa și microscopul.
Ecosistemul este alcătuit dintr-o componentă vie, biocenoza, și o componentă nevie, biotopul, între care
se stabilesc interacțiuni.
Biotop – totalitatea factorilor abiotici, fără viaţă: lumină, temperatură, sol, apă, aer
Ecosistem
Biocenoză – totalitatea factorilor biotici, cu viaţă, care prezintă diferite adaptări la mediul de
viaţă
Clasi carea ecosistemelor
terestre (substrat – solul): parc, grădină, livadă, pajiște, pădure
a. după substrat
acvatice (substrat –apa): râu, lac
naturale: pădure, râu, lac, pajiște
b. după implicarea
omului
antropizate (arti ciale): parc, grădină, livadă, lac, pajiște
Recapitulare
Ecosisteme
52
Recapitulare Activitate în perechi
Împreună cu colegul de bancă:
a. Identificați ecosistemele din imaginile de la pagina anterioară și adresați-vă reciproc întrebări despre
acestea. Evaluați-vă răspunsurile (interevaluare)!
b. Imaginați-vă un dialog între două viețuitoare care trăiesc într-unul dintre ecosistemele studiate, legate
prin relații trofice.
Observă imaginile de mai jos, identifică viețuitoarele și precizează ecosistemul în
care trăiesc.
.
Încadrează, în categoriile trofice corespunzătoare, următoarele organisme:
cartof, om, râmă, bacterii aflate pe resturile vegetale, păstrăv, alge, gândac-de-Colorado, măr, rac, stejar,
ciuperci, omidă, barză, ciuperci parazite la om.
1. Producători 2. Consumatori 3. Descompunători
I.
II.
III.
Alcătuiește două lanțuri trofice, din
minimum trei verigi trofice fiecare, utilizând speciile de mai sus.
Alcătuiește enunțuri referitoare la
ecosisteme, utilizând următoarele noțiuni:
salcie, brad, pelican, câine, varză.
Turul galeriei
La sfârșitul semestrului, stabilește, împreună cu
profesorul și cu ceilalți colegi, o zi în care să expuneți
portofoliile realizate pe parcursul lecțiilor învățate.
Selectați cel mai bun portofoliu, din punctul vostru de vedere, folosind următoarele criterii:
a. număr de teme prezentate; b. aspect; c. redactare.
IV.
V.
VI.
53
Subiectul I (30 de puncte)
A. Completează spațiile libere cu noțiunile potrivite, astfel încât afirmația următoare să fie corectă:
(4 puncte)
Ecosistemul este format din .............., care cuprinde
totalitatea componentelor fără viață, și din................
................., care cuprinde totalitatea componentelor
cu viață.
B. Scrie litera corespunzătoare răspunsului corect (o singură variantă). (10 puncte)
1. Într-un ecosistem, substanțele minerale sunt
restituite mediului de către:
a. producători;
b. consumatori primari;
c. descompunători;
d. consumatori terțiari sau cuaternari.
2. Care dintre următoarele elemente este o componentă abiotică a unui ecosistem:
a. carnivorele;
b. erbivorele;
c. solul;
d. plantele.
3. Care dintre următorii factori din ecosistem poate să dispară fără să afecteze existența acestuia:
a. plantele;
b. apa;
c. lumina;
d. niciuna dintre cele de mai sus.
4. Pentru ecosistemul acvatic, cel mai important
factor abiotic este:
a. solul;
b. vântul;
c. lumina;
d. apa.
5. Alege enunțul corect, în legătură cu factorii abiotici și factorii biotici dintr-un ecosistem:
a. doar mediul este influențat de către viețuitoare;
b. cele două componente nu se influențează;
c. sunt influențate doar viețuitoarele care dezvoltă adaptări specifice;
d. interacționează, influențându-se reciproc.
C. Citește cu atenție afirmațiile următoare. Dacă
apreciezi că afirmația este adevărată, scrie, în
dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera
A, iar dacă este falsă, scrie litera F și modifică parțial afirmația pentru ca aceasta să devină adevărată. Nu folosi negația. (16 puncte)
1. În pădure, vegetația ierboasă este predominantă și animalele au culori cenușii.
2. Animalele din grădina de legume sunt predominante, fiind îngrijite și ocrotite de om.
3. Ursul-brun este un animal omnivor, des întâlnit în parcuri.
4. Veverița este un animal rozător întâlnit în păduri, dar și în parcurile publice.
5. Broasca este un animal care trăiește în două
medii de viață, de mediul acvatic fiind legată prin
reproducere.
54
Evaluare
Subiectul al II-lea (40 de puncte)
A. Asociați noțiunile din cele trei coloane, de
exemplu b–3–D: (10 puncte)
A. B. C.
a. barză 1. cioc tăios și gheare puternice, ascuţite A. câmpie
b. păstrăv
2. picioare lungi și degete
unite prin membrană interdigitală numai la bază
B. parc
c. uliu 3. corp hidrodinamic cu
înotătoare C. lac
d. veveriţă 4. corp aerodinamic cu
aripi lungi D. râu
e. porumbel 5. animal care se hrănește
cu alune
E. pădure
B. Recunoaște viețuitoarele din imagini și ecosistemul în care le întâlnim. (10 puncte)
a. Formează, din viețuitoarele prezentate, un lanț
trofi c și indică denumirile acestora.
b. Precizează categoria trofi că din care face parte
fi ecare organism.
C. Recunoaște animalul din imagine și completează pe caiet denumirile corecte ale componentelor indicate în desen: (10 puncte)
D. Problemă: (10 puncte)
Vidra este un mamifer adaptat la viața acvatică,
întâlnit și la altitudini de 1 500 m, în râurile de munte. Greutatea unui mascul este în general de 6-8 kg,
pe când femela cântărește aproximativ 4-5 kg. Calculează greutatea totală a unei populații de vidre formată din 6 femele și 3 masculi, considerând valorile
maxime prezentate în text.
Subiectul al III-lea (20 de puncte)
Realizează un text de maximum zece rânduri, intitulat „Ecosistemul meu preferat”.
Pentru aceasta:
– denumește un factor abiotic important în ecosistemul ales;
– enumeră două plante și două animale specifi ce;
– descrie un tip de relație din ecosistemul respectiv;
– realizează un lanț trofi c alcătuit din minimum
patru verigi, care să conțină toate categoriile trofi ce.
Total (I, II, III) = 90 de puncte
Din ofi ciu = 10 puncte
Total = 100 de puncte
1.
2.
3.
4.
5. 6.
7.
55
Evaluare
56
Scop: Identifi carea unor elemente ale biotopului unei peșteri.
Privește imaginile de mai jos și recunoaște elemente ale biotopului
din peșteri. Ce particularități au factorii abiotici?
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
În România există:
… o peșteră cu gheţari, Peștera Scărișoara. Gheţarul din
peșteră, format acum 3 500
de ani, cu o grosime de 26 de
metri, este al doilea ca mărime
din sud-estul Europei, după cel
dintr-o peșteră din Austria.
… o peșteră unică în lume, de
300 de metri lungime, Movile,
total independentă de suprafaţă.
Înăuntru au fost descoperite peste 35 de specii adaptate să trăiască într-un mediu fără oxigen.
ȘTIAI CĂ?
Amfibian – animal adaptat la
două medii de viaţă.
Atrofiere – degenerare, regresie.
Biospeologia – ramura speologiei care se ocupă cu studiul vieţuitoarelor din peșteri și din apele
subterane.
Ecolocaţie – modalitate de orientare în mediu cu ajutorul sunetelor reflectate de anumite obstacole.
Ritm nictemeral – interval de
24 de ore (o zi și o noapte) în care
au loc diverse ritmuri biologice (de
exemplu, somn-veghe).
Speologia – știinţa care se ocupă cu studiul peșterilor.
VOCABULAR
Amfibian
Peştera
ALTE MEDII DE VIAȚĂ DIN ȚARA NOASTRĂ
ȘI DIN ALTE ZONE ALE PLANETEI
Peștera reprezintă un ecosistem natural subteran format prin dizolvarea rocilor calcaroase de către apele de infi ltrație (în unele peșteri,
există ape subterane curgătoare sau lacuri). Este caracterizată printr-un
biotop special care determină o biocenoză săracă și specifi că.ÎÎÎ
ÎÎÎ 1. Biotopul peșterii este reprezentat de factori abiotici precum:
solul, lumina, apa (1.) și temperatura, mult deosebiți însă de ai celorlalte ecosisteme. Astfel, temperatura este constantă, de aproximativ 10°C,
umiditatea este mult ridicată, între 95-100%, iar lumina este foarte redusă sau absentă, pătrunzând doar la intrarea în peșteri (2.).
Caracteristice peșterilor sunt formațiunile calcaroase (3.): stalactite
(fi xate de tavanul peșterilor și formate prin scurgerea apei) și stalagmite
(formate de jos în sus prin depunerea calcarului din picăturile de apă).
2. Biocenoza din peșteră – specii reprezentative
Biocenoza peșterii cuprinde bacterii, alge, ciuperci, diverse animale
și puține plante inferioare.
2.1. Vegetația este condiționată de lumină, de aceea lipsește complet
în interiorul peșterilor. Doar la intrare, unde există lumină, producătorii
1. 2. 3.
57
sunt reprezentați de unele alge (verzeala-zidurilor) și mușchi (plante inferioare), prezenți pe pereții umezi. De regulă, plantele sunt prima verigă
a unui lanț trofi c, dar în interiorul peșterilor producătorii sunt unele bacterii care trăiesc pe depozitele de argilă și produc substanțe hrănitoare.
Întunericul și umezeala favorizează dezvoltarea ciupercilor, descompunători, care se hrănesc cu substanțe organice din apa freatică.
2.2. Animalele din peșteră, numite cavernicole, sunt reprezentate
de specii de nevertebrate și vertebrate (consumatori), care trăiesc permanent în peșteri sau pătrund aici doar pentru vânat, odihnă și hibernare.ÎÎÎ
Scop: Identifi carea unor adaptări ale animalelor din peșteră.
z Precizează câte o caracteristică a animalelor din imagini.
z Ce adaptări comune au acestea ca răspuns la cerințele mediului?
OBSERVĂ ȘI EXPLICĂ!
ÎÎÎ Printre rezidenții permanenți ai peșterilor se numără viețuitoare acvatice – crustacee (1.), pești orbi (depistează hrana datorită vibrațiilor apei), proteul (2. – amfi bian întâlnit în peșteri din Slovenia) și
terestre – melci, păianjeni (3.), coleoptere, miriapode cavernicole. Acestea se hrănesc cu substanțe organice din depozitele de guano produse de
coloniile de lilieci, care pătrund temporar în peșteri, pentru hibernare.
Liliacul este singurul mamifer din România care poate zbura. Are
corpul acoperit cu blană deasă, capul mic, cu o gură mare cu dinți conici
și ascuțiți (sfărâmă corpul insectelor cu care se hrănește), și urechi cu
pavilioane mari (se orientează prin ecolocație). Membrele anterioare au
câte cinci degete, dintre care primul este liber, iar celelalte patru sunt
unite între ele și cu coada printr-o membrană care ajută la zbor.
Animalele mari sunt rare în peșteri, majoritatea pătrund doar temporar pentru hibernare (urșii) sau pentru a vâna (jderii, care vânează lilieci).
În zona de la intrarea în peșteri se pot întâlni șopârle, rozătoare, șerpi.
REȚINE!
Peșterile sunt ecosisteme naturale subterane, lipsite de plante, al căror rol îl preiau unele bacterii.
Animalele din peșteri au numeroase adaptări la mediul de viață: pigmentația slabă a corpului, alungirea apendicilor corpului (antene, picioare), atrofi erea ochilor, reducerea sau dispariția aripilor, intensitatea
redusă a respirației, dispariția ritmului nictemeral, fi ind active tot timpul.
Când vizitezi o peșteră:
z nu lăsa deșeuri în interior, în
special substanţe corozive (baterii
de lanternă);
z nu deranja coloniile de lilieci
sau alte animale;
z nu folosi surse de lumină poluante (torţe, făclii improvizate,
materiale inflamabile), deoarece
se afumă galeriile și sunt alungaţi
liliecii;
z nu distruge eventualele fosile;
z stai cât mai puţin în interiorul
peșterii și în grupuri cât mai mici,
pentru a nu dezechilibra compoziția aerului, prin respirație.
FII ECO!
1. Alege un animal (insectă, pește, amfibian etc.) și presupune că
a ajuns întâmplător într-o peșteră,
fiind nevoit să rămână acolo. Indică ce modificări ar putea suferi animalul în timp, dacă ar supraviețui.
2. Recunoaște animalul din imagine și stabilește un lanț trofic care
să-l includă.
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
Documentează-te și scrie un
material, de aproximativ o pagină, intitulat CV de cercetător: Emil
Racoviţă părintele biospeologiei.
PORTOFOLIU
1. 2. 3.
58
Delta Dunării – rezervaţie a biosferei
Delta Dunării este unul dintre cele mai complexe ecosisteme din
lume, cuprinzând mai multe zone distincte: ape curgătoare și stătătoare, mlaștini, grinduri și zone inundabile. S-a format prin depunerea aluviunilor (nisip și mâl) aduse de fl uviul Dunărea, care au format grinduri.
1. Biotopul Deltei Dunării este dominat de apa bogată în suspensii,
cantitatea lor determinând transparența apei. Nivelul apei este infl uențat de precipitații și de apa adusă de afl uenți. Solurile sunt saturate
în apă. Temperatura medie anuală este ridicată, depășind 10°C, precipitațiile sunt puține, iar vânturile sunt puternice, putând lua aspect de
furtună.
2. Biocenoza Deltei Dunării – specii reprezentative
Delta Dunării este o zonă umedă, întinsă, unde și-au găsit habitatul
optim numeroase plante și animale.
2.1. Vegetația din Delta Dunării este bogată, specifi că locului în care
se dezvoltă: în apă (plantele submerse – din adâncul apei: ciuma-apelor
și plantele natante – plutitoare: nufărul), în zonele mlăștinoase (plantele emergente: stuful, papura și pipirigul) și plantele de uscat (vegetația
ierboasă și lemnoasă – arini, plopi, sălcii). ÎÎÎ
Scop: Identifi carea unor adaptări ale plantelor din deltă ca răspuns la
condițiile de mediu.
Privește imaginile de mai jos, recunoaște plantele și precizează câte
o adaptare a acestora la mediu.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
Delta Dunării:
… este cel mai nou pământ
din Europa (crește cu 40 de
metri în fiecare an).
… este a doua deltă ca mărime din Europa, după Delta Volgăi din Rusia.
… este a treia ca importanţă
ecologică din cele 300 de rezervaţii naturale din lume.
… este una dintre cele mai
mari și compacte zone de stuf
din lume (240 000 de hectare).
… este locul în care se găsesc
specii de păsări foarte rare și pe
cale de dispariţie, cum ar fi pelicanul-creţ și cormoranul-mic.
ȘTIAI CĂ?
Biosferă – totalitatea viețuitoarelor de pe Terra.
Cinegetic – care ţine de vânătoare.
Grinduri – ridicături de pământ
înguste și lungi.
Plaur – formaţiune vegetală acvatică, plutitoare, în care predomină stuful.
Plante emergente – plante acvatice, care au părți ale corpului
situate în apă, dar și deasupra apei.
VOCABULAR
iosferă
1. 2. 3.
59
Scop: Identifi carea unor adaptări ale animalelor din deltă.
Privește imaginile de mai jos, recunoaște animalele și precizează
câte o adaptare a acestora la mediu.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
ÎÎÎ Peștii sunt reprezentați de știucă, crap, șalău, biban, dar și de
păstrugă, morun și nisetru (1.), de la care provine caviarul (icrele negre).
Păsările sunt numeroase datorită abundenței hranei. În apă trăiesc
păsări bune înotătoare (lișița, rața sălbatică, pelicanul – 2.) cu membre
posterioare scurte, cu degete unite printr-o membrană interdigitală și cu
penajul impermeabil. Pe mal trăiesc păsări cu ciocul lung, picioare lungi
și fără pene, cu degete unite printr-o membrană doar la bază (barza,
stârcul, egreta – 3.).
Mamiferele sunt rozătoare (bizamul, șobolanul-de-apă, nutria) legate
de viața acvatică, de talie mică, reprezentând hrana mamiferelor carnivore (nurca, vidra – 4.) și a păsărilor răpitoare. În pădurile din deltă trăiesc
căprioare, vulpi, porci-mistreți, lupi și câinele-enot (pe cale de dispariție).
REȚINE!
Delta Dunării, fi ind un complex de ecosisteme, prezintă o bogăție de
plante și de animale, multe fi ind declarate specii unice și monumente ale
naturii, fi ind protejate de lege.
Delta Dunării are valoare științifi că, cinegetică și turistică.
Scrie un material, de aproximativ o pagină, cu tema Delta
Dunării – biodiversitate uimitoare, pe baza informaţiilor obţinute accesând link-ul https://www.
youtube.com/watch?v=LnTo3_
K1tlk.
PORTOFOLIU
Sturionii, pești răpitori care produc icre negre, au fost contemporani cu dinozaurii. Astăzi, multe
specii de sturioni sunt protejate,
fiind în pericol de dispariţie. Ce
măsuri crezi că ar trebui luate pentru a preveni dispariţia lor?
SPUNE-ȚI PĂREREA!
Compară lanţul trofic terestru cu
cel acvatic din Delta Dunării. Recunoaște organismele și categoriile
trofice cărora le aparţin și notează
răspunsurile pe caiet.
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
ÎÎÎ Vegetația din Delta Dunării a dezvoltat anumite adaptări determinate de excesul de apă, defi citul de oxigen și defi citul de lumină.
Plantele natante, precum nufărul (1.), au frunze rotunde, late, care
plutesc la suprafață, cu spații prin care oxigenul circulă spre rădăcinile
subacvatice. Tulpina subterană (rizom) este scurtă și înfi ptă în sol.
Plantele emergente (stuful, trestia – 2., papura) au tulpină aeriană
înaltă, subțire și neramifi cată (pentru a face față vânturilor puternice),
și tulpină subterană. Frunzele sunt lungi, subțiri și înconjoară tulpina la
baza lor. Stuful poate forma insule plutitoare numite plauri.
Cele mai multe plante din ținuturile umede sunt ierboase. Plantele
lemnoase (3.) (arinul, salcia, plopul sau stejarul) cresc pe malul apei și
dezvoltă o împletitură de rădăcini cu rol de fi xare a plantei în solul mâlos.
2.2. Animalele din Delta Dunării
Bogăția faunei se manifestă și în mediul acvatic și pe uscat, datorându-se atât întrepătrunderii apei cu uscatul, cât și vecinătății apelor
Dunării cu cele marine.ÎÎÎ
1. 2. 3. 4.
60
Marea Neagră
Poate că te-ai bucurat de briza și de relaxarea oferite de întinderea
nesfârșită a apelor Mării Negre, mărginite de nisipul fi n și auriu. Dar
acum vom cunoaște Marea Neagră ca pe un ecosistem complex, cu biotop și biocenoză specifi ce.
1. Biotopul Mării Negre prezintă factori abiotici precum: substratul,
lumina, temperatura, salinitatea, cantitatea de oxigen.
Substratul, format din nisip și mâl, coboară în pantă lină de la țărm
până la 180-200 m, adâncime până la care pătrunde lumina. Temperatura variază la suprafața apei în funcție de anotimp, vara atingând
valori de 20-25°C, iar iarna poate ajunge până la –100
C la mal, aici apele
mării putând îngheța. Salinitatea este mai scăzută la suprafață (datorită apelor dulci aduse de Dunăre) și mai mare în adâncime. Cantitatea
de oxigen depinde de adâncime: la suprafață este mai mare, apoi scade
până la adâncimea de 200 m.
2. Biocenoza Mării Negre este săracă în specii de organisme, dar bogată ca număr de indivizi.
2.1. Vegetația, care de regulă reprezintă producătorii dintr-un ecosistem, este foarte săracă, fi ind reprezentată de câteva specii de plante
(de exemplu, iarba-de-mare).
Principalii producători marini sunt algele, denumite după pigmenții
(substanțe colorate) pe care-i conțin: verzi, brune și roșii, pigmenți care
ajută la realizarea fotosintezei.ÎÎÎ
… Cea mai populară explicație pentru denumirea de Marea
Neagră este că marea capătă
această culoare, atunci când
este vreme rea.
… Numele antic al Mării Negre era Pontus Euxinus, care însemna marea ospitalieră.
… Sub 200 de metri, cu excepția unor bacterii, în Marea
Neagră nu există forme de viață.
… Delfinii sunt capabili să se
recunoască în oglindă.
… Delfinii sunt consideraţi a
fi cele mai inteligente mamifere marine.
ȘTIAI CĂ?
Scop: Identifi carea principalilor producători din ecosistemul marin.
Recunoaște tipurile de alge și precizează rolul lor în ecosistem.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
Pe 31 octombrie, Ziua Internațională a Mării Negre, realizează pliante în care să ilustrezi impactul
negativ al activității umane asupra biodiversității ecosistemului
marin; împarte-le colegilor și vecinilor din cartierul tău.
FII ECO!
1. 2. 3.
61
Scop: Identifi carea unor adaptări ale animalelor la mediu.
Precizează adaptările la mediu observate la animalele din imagini.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
ÎÎÎ Algele macroscopice pot atinge dimensiuni mari, de la un metru
la algele verzi până la zeci și chiar sute de metri la algele brune. Algele
verzi (1.), brune (2.) și roșii (3.) sunt prezente în zona litorală, bine luminată și aerisită. În apa mării trăiesc și algele microscopice, unicelulare,
care formează fi toplanctonul (de exemplu, diatomeele). Prin activitatea
de fotosinteză a fi toplanctonulului, se produc mari cantități de oxigen.
2.2. Animalele din Marea Neagră sunt răspândite mai ales la suprafața apei și în zona litorală, distribuția lor fi ind determinată de cantitatea de oxigen, de salinitate, lumină și de temperatură.ÎÎÎ
ÎÎÎ În apa mării, unele organisme sunt purtate de valuri, precum
zooplanctonul (alcătuit din animale microscopice) și meduzele (1.).
În zona litorală, unde se sparg valurile, animalele nevertebrate stau
fi xate pe stânci și pietre, cum sunt scoicile (2.) și actiniile. Unele animale au corpul protejat de crustă (crabii), cochilii (melcii), valve (scoicile).
Pe fundul apei trăiesc animale cu corpul plat și de culoarea nisipului
(calcanul – 3.). Vertebratele caracteristice Mării Negre sunt: peștii – stavridul, hamsia și scrumbia, câinele-de-mare (rechin), sturioni (morun,
nisetru), păsările – pescăruși, cormorani și mamiferele – delfi ni și foci.
3. Relațiile dintre viețuitoarele Mării Negre
Între viețuitoarele din biocenoza ecosistemului se stabilesc relații
privind hrana, reproducerea, răspândirea, apărarea. Producătorii majoritari sunt algele, consumatorii fi tofagi sunt animale microscopice, o
parte dintre pești și moluște, iar consumatorii zoofagi sunt crustacee,
pești, păsări și mamifere marine. Descompunătorii sunt reprezentați
de bacterii, care transformă în special resturile de animale, dar și de
ciuperci, care descompun mai ales resturile vegetale.
În anul 2007, a avut loc naufragiul unui vas petrolier în Marea
Neagră, în urma căruia s-au deversat în apă 2 300 de tone de ţiţei.
Estimează consecinţele unui astfel
de accident, pornind de la interpretarea imaginii de mai jos.
SPUNE-ȚI PĂREREA!
Colectivul clasei se împarte în
grupe de câte patru elevi. Fiecare
grupă desemnează un elev-actor
care va interpreta un animal marin, evidențiind principalele caracteristici, tipul relaţiilor în care se
află cu celelalte vieţuitoare și locul pe care îl are în reţeaua trofică
marină.
Fiecare elev-actor va fi ajutat de
coechipieri în pregătirea rolului.
Ceilalți elevi vor forma juriul care
va desemna grupa câștigătoare.
JOC DE ROL!
APLICĂ ȘI REZOLVĂ!
Recunoaște animalele din imagine și identifică adaptări comune
la mediul de viaţă marin.
REȚINE!
Marea Neagră este un ecosistem complex. Conține numeroase organisme importante pentru om din punct de vedere economic.
Activitățile umane, precum pescuitul intensiv, poluarea etc., au efecte nocive asupra ecosistemului marin.
1. 2. 3.
62
Deșerturile reprezintă regiuni extrem de aride și de sărace în vegetație și ocupă aproape o treime din suprafața Terrei. Sunt de două tipuri:
deșerturi calde și deșerturi reci.
1. Biotopul deșerturilor prezintă factori abiotici caracteristici, care
infl uențează categoric formele de viață din regiunile respective.ÎÎÎ
… În Antarctica, temperatura poate scădea sub –80ºC
(în anotimpul rece) și crește până la –30ºC (în anotimpul cald).
... În Sahara, în timpul zilei, la
suprafaţa nisipului se înregistrează temperaturi de peste
72°C, iar în timpul nopţii, pot
coborî sub 0°C.
… Groenlanda este cea mai
mare insulă a Pământului.
… Pinguinii de talie mare se
scufundă până la adâncimi de
565 de metri, pe o durată de 22
de minute, putând atinge viteze de până la 25 km/h.
… În oazele mari din Sahara
se cultivă curmali, legume sau
cereale, iar pe dealuri pot crește specii de măslin și chiparos.
… Cămila poate rezista aproximativ 30 de zile fără hrană și
14 zile fără apă.
ȘTIAI CĂ?
Deşerturi calde şi reci
Scop: Identifi carea particularităților biotopului din deșerturi.
z Analizează cele două imagini de mai jos și precizează, comparativ,
ce particularități au factorii abiotici.
z Cum crezi că infl uențează aceste particularități viețuitoarele din
deșert?
OBSERVĂ ȘI COMPARĂ!
Tip de deșert Caracteristici
Deșerturile calde z Se găsesc, în majoritate, de o parte și de alta
a tropicelor, cel mai mare dintre deșerturi ind
Sahara.
z Substratul este nisipos, pietros, stâncos sau de
sare.
z Temperaturile sunt ridicate ziua, din cauza
vânturilor erbinţi, dar au variaţii foarte mari de
la noapte la zi.
Deșerturile reci z Corespund marilor întinderi de gheaţă
(Antarctica, Arctica și Groenlanda). Antarctica
este o zonă de uscat, acoperită de gheţuri veșnice
(calota glaciară). Arctica, regiunea din jurul Polului
Nord, este un ocean îngheţat.
z Temperaturile scăzute de la poli sunt determinate de faptul că razele Soarelui cad întotdeauna
oblic și deci au puterea de încălzire cea mai mică.
z Vânturile sunt puternice.
Oază – zonă cu apă și vegetaţie,
în mijlocul unui deșert.
Plantă suculentă – acumulează apa în unele părţi ale corpului,
care astfel se îngroașă și sunt mai
mari decât în mod normal.
Climat arid – tip de climat caracterizat prin umiditate redusă.
VOCABULAR
63
ÎÎÎ 2. Biocenoza deșerturilor – specii reprezentative
Cuprinde organisme care prezintă adaptări la mediul arid.
2.1. Vegetația este întâlnită mai ales în jurul unor zone umede temporar, dezvoltându-se când factorii de mediu devin favorabili.ÎÎÎ
Scop: Identifi carea unor adaptări ale viețuitoarelor din deșert.
z Privește imaginile și descoperă adaptările plantelor la mediu.
z Compară numărul speciilor din deșerturi cu cel al speciilor din alte
ecosisteme.
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
ÎÎÎ Vegetația specifi că zonelor deșertice este săracă, adaptată la
condițiile climatice aride.
a. Vegetația din deșerturile calde cuprinde plante adaptate să reziste perioade îndelungate fără apă, prin:
z rădăcinile lungi, de până la 30 de metri, pentru a ajunge la apa
din adâncime, sau mult ramifi cate pe orizontală, ca să poată absorbi cât
mai multă apă din rouă;
z lipsa frunzelor, la majoritatea plantelor, reducerea acestora la solzi
sau transformarea în spini, frunze cerate, reducând astfel la minimum
evaporarea apei; spinii au și rolul de a apăra planta de animale;
z acumularea apei în diferite părți (tulpini – 1., frunze suculente – 2.);
z ciclul de viață scurt, legat de prezența apei, între ploi existând în
pământ sub formă de semințe uscate.
Speciile tipice sunt: cactus, agavă, sărățică, gipsăriță, pelin-negru,
mimoză, salcâm, curmal.
b. Vegetația din deșerturile reci este mult redusă, comparativ cu cea
din deșerturile calde. Temperaturile foarte scăzute limitează vegetația și
de aceea în calotele glaciare nu poate exista viață vegetală.
În tundră, în imediata apropiere a zonelor polare, se întâlnește o vegetație extrem de săracă, reprezentată de mușchi. La Polul Sud sunt și
două specii de plante cu fl ori, una (Aira antarctica – 3.) fi ind descoperită de Emil Racoviță. Această plantă este capabilă să se dezvolte în
numai câteva zile pe an, când temperaturile, deși negative, sunt mai prietenoase și planta poate înfl ori, iar semințele pot germina. Plantele au
adaptări care le permit să facă fotosinteză la temperaturi scăzute.
Alți producători din tundră sunt numeroșii licheni, care constituie
hrana renilor.
• În zona deșerturilor vegetaţia este foarte săracă sau poate
lipsi. Cum influenţează acest aspect viaţa animalelor?
• De cele mai multe ori, plantele
din deșerturile calde sunt situate
la distanţe mari unele de altele.
Care este explicaţia?
SPUNE-ȚI PĂREREA!
Privește schema de mai jos și rezolvă cerințele.
1. Identifică două lanțuri trofice
din schemă.
2. Poate fi omul implicat într-unul din aceste lanțuri trofice?
Dacă da, argumentează!
3. Explică necesitatea campaniei
S.O.S. – Salvați ursul polar, ținând
cont de schimbările climatice.
ANALIZEAZĂ ȘI EXPLICĂ!
1. 2. 3.
64
2.2. Animalele. Și animalele din deșerturi și-au dezvoltat adaptări
speciale la mediul de viață, care le limitează astfel existența la biotopurile
respective.ÎÎÎ
Scop: Identifi carea unor adaptări ale viețuitoarelor din deșert ca rezultat al cerințelor mediului.
z Privește imaginile și recunoaște animalele, precum și adaptările
lor la mediul de viață (culoare, dimensiuni, forma corpului etc.).
z Cum explici aceste adaptări?
OBSERVĂ ȘI DESCOPERĂ!
ÎÎÎ Animalele întâlnite în zonele deșertice sunt reprezentate printr-un număr mic de specii, adaptate la condițiile climatice aride.
a. Animalele din deșerturile calde prezintă ca adaptări la mediul
de viață:
z talia mică și urechile mari (1.);
z culori deschise, asemănătoare nisipului din deșert (1., 2.), fi ind astfel perfect camufl ate; în plus, culoarea deschisă le apără și de căldura
excesivă;
z pierd foarte puține lichide: au transpirația redusă și elimină urină
foarte concentrată (cu puțină apă);
z își sapă vizuini în pământ, unde-și petrec cea mai mare parte a
timpului (1., 2.);
z modifi carea comportamentului: adoptă un ritm de viață nictemeral (multe animale sunt nocturne, deoarece temperaturile sunt mai scăzute noaptea) sau sezonier (prin estivație: stare de inactivitate similară
hibernării, datorită lipsei de hrană în perioada secetoasă a anului).
În aceste deșerturi se întâlnesc: insecte, scorpioni, șopârle, șerpi, cămile, vulpea-de-deșert, pisica-de-nisip.
b. Animalele din deșerturile reci, deși cresc mai lent la frig, sunt
mai mari decât oriunde în lume, au o blană foarte deasă și un strat gros
de grăsime.
La Polul Sud, viața propriu-zisă se desfășoară pe țărm și în mare.
Aici trăiesc permanent pinguinii (3.), cum sunt Adélie și pinguinul-imperial. Păsările marine, pescărușii și albatroșii, care-și procură hrana
din mare, vin doar în sezonul de vară.
Pinguinii au ciocul lung și subțire, fi ind folosit pentru capturarea
peștilor, dar și a altor animale marine (cefalopode, crustacee). Cavitatea bucală este căptușită cu spini cornoși, dispuși spre înapoi, pentru
a ușura înghițirea prăzii. Corpul le este protejat de mai multe straturi
Activitate în perechi
În textul de mai jos sunt prezentate câteva adaptări ale cămilei la
mediul de viaţă: cocoașa este plină cu grăsime, blana este maronie, ochii sunt protejaţi printr-un
rând dublu de gene lungi și sprâncene stufoase, urechile sunt mici
și căptușite cu blană, nările se pot
închide, picioarele sunt lungi și
musculoase, tălpile sunt late, cu
câte două degete, acoperite de
o unghie (când cămila calcă, degetele se desfac), intestinul gros
este foarte lung, pentru a reabsorbi apa.
Discută cu colegul de bancă și
găsește motivele existenţei acestor adaptări. Pentru o rezolvare
corectă, folosiţi-vă de următoarele
sugestii:
Această adaptare… (se indică
adaptarea) este necesară pentru:
• a o proteja de căldura excesivă;
• a se putea ascunde/camufla
(când nu sunt copaci sau roci);
• să se deplaseze pe nisip etc.
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
1. 2. 3. 4.
65
Scop: Identifi carea relațiilor trofi ce dintr-un ecosistem din zona deșerturilor calde și a celor reci.
z Privește cele două imagini și notează pe caiet, sub formă de schemă, un lanț trofi c de zi și un lanț trofi c de noapte din deșertul cald, precum și lanțul trofi c din regiunea arctică. Scrie denumirea fi ecărui animal și categoria trofi că din care face parte.
z Ce categorie nu este prezentă în rețeaua trofi că din deșertul cald?
APLICĂ ȘI REZOLVĂ!
de pene scurte și de un strat gros de grăsime. Sunt vânați de leoparzii-de-mare (cea mai agresivă specie de foci). Alte animale întâlnite aici:
elefanții-de-mare (o altă specie de foci), morse, balene.
Planctonul, afl at la baza lanțului trofi c marin, hrănește o parte dintre
animalele antarctice.
La Polul Nord trăiesc: urși-polari, foci (4.), morse, balene. În apele
reci ale Oceanului Arctic își duc viața în permanență unele balene, (balena-de-Groenlanda), dar și foci care se hrănesc cu pești și crustacee.
Peștii s-au adaptat și ei temperaturilor de la poli, având în sânge o substanță asemănătoare cu antigelul de la mașină, care îi protejează împotriva înghețării lichidelor din corp.
3. Relațiile dintre viețuitoare din deșert
Ca în orice ecosistem, și în cazul deșerturilor, viețuitoarele interacționează între ele, stabilind diferite relații, printre care și relații trofi ce.
REȚINE!
Deșertul reprezintă o întindere vastă de nisip, roci sau gheață și condiții extreme de viață (temperaturi foarte ridicate sau foarte scăzute,
precipitații reduse).
Vegetația și fauna specifi ce zonelor deșertice sunt sărace și prezintă
adaptări la condițiile de mediu nefavorabile.
Activitate în perechi
În textul de mai jos sunt prezentate câteva adaptări ale ursului-polar la mediul de viaţă: blana
este transparentă, motiv pentru
care pare albă, pielea este neagră,
cu două straturi groase de blană,
stratul de grăsime sub piele, gros
de până la 10 centimetri, mirosul
este foarte dezvoltat, ghearele
sunt lungi, ascuţite și curbate.
Discută cu colegul de bancă și
găsește motivele existenţei acestor adaptări. Pentru o rezolvare
corectă, folosiţi-vă de următoarele
sugestii:
Această adaptare… (se indică
adaptarea) este necesară pentru:
• a-l proteja de ger;
• a se putea camufla;
• a se deplasa pe zăpada moale
și pe gheaţă;
• a înota în apa rece etc.
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
Temă la alegere:
1. Realizează un set de cartonașe de mărimea unor cărţi de
joc (15–20), cu imagini ale unor
viețuitoare din deșerturi calde și
reci.
2. Realizează un minieseu, de
aproximativ o pagină, intitulat:
O zi în zona polară sau O zi în deșertul Sahara, indicând factorii
abiotici și biotici specifici.
PORTOFOLIU
66
Savana este o formațiune vegetală alcătuită din pajiști cu vegetație
ierboasă, în care apar izolat arbori și arbuști. Este situată în regiunea
tropicală din partea centrală a Africii, a Americii de Sud și Australiei.
1. Biotopul savanei
În savană cad precipitații periodic, în special vara, și anual sunt înregistrate secete. Solurile nu sunt foarte fertile, iar luminozitatea este
maximă. Există două sezoane: unul cald și ploios (vara), când vegetația
este bogată, și altul cald și secetos (iarna), când ierburile se usucă, iar
animalele suferă de sete.
2. Biocenoza savanei – specii reprezentative
Viețuitoarele din savană au diverse caracteristici, determinate de
condițiile de mediu.
2.1. Vegetația savanei este reprezentată, în special, de ierburi, dar
nu lipsesc nici arborii.ÎÎÎ
… Struţii sunt foarte buni
alergători, putând atinge o
viteză de 70 km/h. Prezintă
picioare musculoase, fiecare
terminat cu câte două degete,
prevăzute cu gheare puternice.
… Există trei specii de struţi.
Struţul african, nandu, cel din
America de Sud, este mai închis la culoare decât cel african,
iar emu, struţul australian, este
mai mic decât cel african.
… Baobabul poate avea o
circumferinţă a trunchiului de
47 de metri și poate atinge vârsta de 5 000 de ani.
… Într-o cireadă de antilope-gnu care migrează se pot
strânge și 2 000 000 de animale. Aceasta este cea mai mare
migraţie din lume, în cursul
căreia sunt străbătuţi 2 400 de
kilometri.
… Fiecare zebră are un model propriu de dungi, diferit de
al celorlalte.
ȘTIAI CĂ?
Savana
Scop: Identifi carea adaptărilor apărute la vegetația din savană.
z Privește imaginile de mai jos și notează câteva dintre aspectele observate, referitoare la dimensiuni, culoare și la coroana arborilor.
z Ce factori infl uențează caracteristicile observate?
OBSERVĂ ȘI COMPARĂ!
ÎÎÎ Ierburile sunt tot mai înalte, pe măsură ce ne apropiem de Ecuator, iar spre tropice, sunt mai mărunte, cu rădăcini lungi și puternic ramifi cate. Deși vegetația ierboasă este încă dominantă (1.), apar și arbori (2.).
Cuticulă – strat prezent la suprafaţa unor organe ale plantelor,
a unor animale nevertebrate etc.
Camuflaj – mijloc de apărare
care le permite organismelor să nu
se distingă de mediul înconjurător.
VOCABULAR
1. 2. 3.
67
Scop: Recunoașterea unor adaptări apărute la animalele din savană.
Privește imaginile de mai jos și precizează adaptările animalelor.
OBSERVĂ ȘI IDENTIFICĂ!
Arborii întâlniți în savană: palmierul-de-savană (America de Sud),
eucaliptul (Australia), baobabul (3.) (Africa). Baobabul, supranumit arborele cu susul în jos, deoarece ramurile sunt asemănătoare rădăcinilor,
are un coronament mare, unde cuibăresc multe păsări.
Adaptările plantelor din savană pentru a supraviețui sezonului secetos (care poate dura mai mult de șapte luni pe an) includ, în cazul plantelor ierboase, uscarea părții situate deasupra solului, reducând astfel evaporarea, iar în cazul arborilor și arbuștilor, prezența unor rădăcini lungi
(20 de metri), pentru a ajunge la stratul de apă, depozitarea unor cantități
foarte mari de apă în trunchi și frunze mici, uneori acoperite cu ceară.
2.2. Animalele din savană sunt reprezentate în special de erbivore
și de carnivore de talie mare.ÎÎÎ
ÎÎÎ Animalele cele mai numeroase sunt marile erbivore: antilopă,
girafă (1.), zebră (2.), elefant hipopotam, rinocer, gazelă. Ele sunt vânate
de carnivore mari: leu (3.), tigru, ghepard, leopard, hienă, panteră. În
râuri trăiește crocodilul, iar în apropierea apelor, pe lângă rinocer și hipopotam, se întâlnesc păsări ca: fl amingo, pelican, egretă. În savană mai
trăiesc și alte păsări (struți) și reptile (șopârle, șerpi), dar și rozătoare (capibara și gerbilul). Un aspect particular în savană îl dau termitierele clădite de termite, asemănătoare unor cetăți de până la șase metri înălțime.
Ca adaptări ale animalelor la particularitățile savanei, amintim:
z migrația: antilopele-gnu din Africa, însoțite de zebre și gazele, se
deplasează în timpul sezonului secetos spre zonele în care plouă, înfruntând atât leii și leoparzii, care pândesc din iarba înaltă, cât și crocodilii, din râurile pe care le traversează.
z camufl ajul: permite animalelor să se confunde cu peisajul în care
trăiesc. Astfel, dungile zebrei induc în eroare prădătorii, care nu pot vedea o singură zebră pentru a o ataca, ci un grup mare, cu dungi. Blana
jaguarului sau a girafei, presărată cu pete, le ajută să devină „invizibile”
în mediu, ca și blana aurie a felinelor, asemenea ierburilor din savană.
REȚINE!
Savana este un ecosistem semiarid, formată dintr-un covor întins de
ierburi înalte, din care răsar, ici și colo, arbori și arbuști izolați.
Fauna savanelor este dominată de turmele de erbivore.
1. Care este raportul dintre numărul antilopelor, comparativ cu
cel al leilor, dintr-o savană și cum
explici acest raport. Argumentează răspunsul.
2. Știind că în savanele africane
mai trăiesc doar 20 000 de exemplare de lei și că omul are legătură cu dispariţia lor, formulează
trei-patru măsuri prin care poate
contribui omul la supravieţuirea
leilor.
SPUNE-ȚI PĂREREA!
1. Documentează-te din diferite
surse (reviste, internet, atlas zoologic) și descrie, în maximum o pagină, tipurile de relaţii dintre vieţuitoarele savanei.
2. Arborele-de-pâine este veșnic
verde, înalt de până la 20 de metri
și are fructe verzi, comestibile, cu
gust de pâine. Un arbore matur
poate produce 700 de fructe pe an,
care cântăresc o jumătate de tonă.
Știind că un fruct oferă zaharuri
suficiente pentru o familie cu cinci
membri, să se calculeze:
a. cât cântărește un fruct;
b. de câte grame de fructe este
nevoie pentru a asigura necesarul
de zaharuri al unei familii de trei
persoane.
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
Realizează un set de cartonașe de mărimea unor cărţi de joc
(10–20) cu imagini ale plantelor
(vegetaţiei) sau animalelor din
savană.
PORTOFOLIU
1. 2. 3.
68
Pădurile tropicale umede, numite și păduri ecuatoriale sau păduri
pluviale, se întâlnesc de-o parte și de alta a Ecuatorului.
1. Biotopul pădurii tropicale
Se caracterizează prin: temperaturi ridicate tot timpul anului (lipsesc
anotimpurile), precipitații abundente, sol cu un strat subțire de humus,
deci cu o cantitate redusă de substanțe hrănitoare.
2. Biocenoza pădurii tropicale – specii reprezentative
2.1. Vegetația din pădurea tropicală. Caracteristica principală a vegetației din pădurea tropicală este stratifi carea, adică dispunerea pe mai
multe etaje.ÎÎÎ
… În pădurile tropicale trăiesc
peste jumătate din speciile de
plante și de animale existente.
… Pe o suprafaţă de 100 m2
de pădure tropicală putem găsi
750 de tipuri de arbori, 400 de
specii de păsări, 100 de specii
de reptile și mii de specii de insecte.
… Ploaia abundentă spală solul pădurii tropicale, care devine sărac în substanțe nutritive.
… Scoarța multor arbori tropicali este foarte subțire, pentru
că nu mai trebuie să apere arborele de pierderea de apă sau de
temperaturile scăzute.
ȘTIAI CĂ?
Pădurea tropicală
Scop: Identifi carea relației
dintre dezvoltarea vegetației și factorii de mediu.
z Observă și descrie
stratifi carea arborilor, în
funcție de înălțime, în pădurea tropicală.
z Identifi că factorul abiotic care determină stratifi -
carea vegetației din imaginea alăturată.
OBSERVĂ ȘI CORELEAZĂ!
ÎÎÎ Pădurea tropicală se caracterizează printr-o stratifi care complexă, pe verticală: la bază există stratul de ierburi, în etajul următor sunt
arbuștii, iar etajele superioare cuprind arbori cu frunze late, mereu verzi.
Arborii cresc foarte înalți, în partea superioară ramifi cându-și coroana, pentru a capta cât mai multă lumină. În etajele inferioare, situate în umbră,
domină lianele, plante agățătoare și cele epifi te (care cresc pe alte plante,
pentru a ajunge la lumină), așa cum sunt ferigile, mușchii, orhideele.
Humus – stratul de 20-30 de
centimetri de la suprafaţa solului,
bogat în substanţe organice, rezultat din descompunerea resturilor organice.
Luxuriant (despre vegetaţie) –
abundent, bogat.
Coronamentul arborilor – totalitatea ramurilor unui arbore sau a
coroanelor arborilor care formează o pădure.
Șerpi constrictori – șerpi care-și
ucid prada prin încolăcire și sufocare.
VOCABULAR
Humus
69
Activitate în perechi
Citește următorul fragment din
Pădurile tropicale,de Rhett A. Butler.
„În pădurea tropicală viaţa nu
se desfășoară în principal pe sol,
ci printre frunzele care formează
coronamentul. 70-90% dintre vieţuitoarele din pădurea tropicală
trăiesc în copaci. În coronament se
găsesc multe animale, ca maimuţe,
brotaci, șopârle, păsări, șerpi, leneși și feline mici. Din cauza frunzelor, vizibilitatea în coronament e
mai mică de câţiva metri, de aceea
multe dintre animale folosesc strigăte puternice sau triluri pentru comunicare. Datorită spaţiilor dintre
copaci, unele dintre aceste animale
zboară, planează sau sar pentru a
se deplasa pe vârfurile copacilor.
[…] Pe solul pădurii trăiesc căprioare. […] Tot aici au loc procese de
descompunere, prin care ciupercile
și microorganismele descompun
plantele și animalele moarte și reciclează diferite substanţe. Multe
specii din pădurea tropicală conlucrează, având relaţii de simbioză
[…]. Unele plante oferă adăpost și
hrană furnicilor. În schimb, furnicile
le protejează de alte insecte, care
s-ar hrăni cu frunzele lor.”
• Împreună cu colegul de bancă,
recunoaște categoriile trofice întâlnite în text și organismele componente.
• Caută în atlasul zoologic informaţii suplimentare despre două
dintre animalele întâlnite în text.
Scop: Identifi carea adaptărilor apărute la viețuitoarele din pădurea ecuatorială.
z Identifi că adaptări la mediul de viață ale viețuitoarelor din imagini.
z Recunoaște cât mai multe organisme și realizează două lanțuri trofi ce.
OBSERVĂ ȘI CORELEAZĂ!
Pe sol, datorită lipsei anotimpurilor, există tot timpul anului frunze căzute, care sunt descompuse imediat, substanțele rezultate fi ind apoi absorbite de către plante pentru că stratul subțire de humus are o capacitate
redusă de depozitare.
Alte plante din pădurea tropicală sunt: palmieri, arborele-de-cauciuc, arborele-de-cacao, arborele-de-cafea, mahon, liane, plante parazite, orhidee viu colorate, pentru a atrage insectele.
2.2. Animalele din pădurea tropicală sunt reprezentate de numeroase specii, întâlnite la toate nivelurile pădurii tropicale.ÎÎÎ
ÎÎÎ Astfel, pe sol trăiesc gândaci și furnici, care se hrănesc cu plante
și animale moarte, căzute din copaci. Tarantula vânează insecte, broaște
mici și păsări, cățărându-se cu ajutorul ghearelor. Erbivorele (tapir, căprioară) se hrănesc cu iarba de pe sol, constituind prada pentru unele carnivore (tigru, jaguar). Unele păsări utilizează solul pentru a-și construi
cuibul, dar și pentru a-și găsi hrana, insecte din sol.
În apele râurilor trăiesc pești (pacu, piranha – un prădător feroce).
Copacii reprezintă habitatul ideal pentru multe specii de păsări. În coronament trăiesc papagali și tucani, iar în zona cea mai înaltă se găsesc
păsările de pradă (vulturi și șoimi). Oposumul (mamifer cu marsupiu)
trăiește la nivelul inferior al copacilor, iar liliecii și maimuțele în coronament. În copaci mai întâlnim șerpi constrictori, iguane și broaște, fi ind
apărate de colorația de avertizare, care sperie dușmanii.
REȚINE!
În pădurea tropicală, clima este caldă și umedă tot timpul anului,
determinând dezvoltarea unei vegetații luxuriante, care oferă hrană și
adăpost multor viețuitoare. Vegetația este infl uențată direct de lumină,
ceea ce determină stratifi carea pe verticală.
Fauna este reprezentată de numeroase specii de animale viu colorate, cu desene caracteristice, care scot sunete ascuțite, pătrunzătoare, ca
adaptări la mediul de viață.
BIOLOGIA ALTFEL
Realizează un minieseu, de
aproximativ o pagină, inspirat
de pădurea tropicală, intitulat
Un loc special, foarte colorat și
animat.
PORTOFOLIU
Recapitulare Evaluare
Alte medii de viață din România
– temperatură constantă și umiditate ridicată
Biotop: – lumină foarte redusă sau absentă
Peștera – formațiuni calcaroase: stalactite și stalagmite
– plante: doar mușchi la intrarea în peșteră
Biocenoză: – animale permanente, cavernicole, și temporare: liliac
– apă bogată în suspensii și soluri saturate în apă
Biotop: – temperatură anuală ridicată și precipitații puține Delta – plante: nufăr, stuf, papură, arin, plop, salcie Dunării Biocenoză: – animale: pești, păsări acvatice, mamifere: vidra
– substrat mâlos sau nisipos
Biotop: – apă caracterizată prin: temperatură, transparență, salinitate
Marea – organisme microscopice (fitoplancton și zooplancton) Neagră Biocenoză: – alge macroscopice (verzi, brune, roșii)
– animale: moluște, crustacee, pești, pescăruși, delfini, foci
Medii de viață din alte zone ale planetei
– substrat: nisip, stânci (în deșerturile calde), întinderi de gheață (în deșerturile reci)
Biotop: – variații mari de temperatură de la zi la noapte (în deșerturile calde) sau temperaturi
foarte scăzute (în deșerturile reci)
Deșerturi – precipitații reduse și vânturi, în ambele tipuri de deșert
calde și reci – plante puține: cactuși, curmali (în deșerturile calde); mușchi
– alte viețuitoare: licheni (în deșerturile reci)
Biocenoză: – animale: insecte, scorpioni, reptile, cămile (în deșerturile calde);
crustacee, pești, foci, balene, urși-polari (în deșerturile reci)

Biotop: – două anotimpuri – vară (cald și ploios) – se dezvoltă vegetația
– iarnă (cald și secetos) – migrează erbivorele mari
Savana

– plante: ierburi, arbori foarte înalți
Biocenoză: – animale: termite uriașe, reptile, struți, mamifere erbivore și carnivore mari
– temperaturi ridicate Biotop: – precipitații abundente tot timpul anului Pădurea
tropicală – plante: vegetație luxuriantă, stratificată, datorită luminii: liane, orhidee, arbori înalți
Biocenoză: – animale: numeroase specii prezente în ape, pe sol, în arbori (șerpi, maimuțe,
papagali etc.)
I.
II.
70
Subiectul I (30 de puncte)
A. Completează spațiile libere cu noțiunile potrivite, astfel încât afirmația următoare să fie corectă:
(8 puncte)
Vegetația în Marea Neagră este condiționată
de...............apei, care permite pătrunderea.................
B. Scrie litera corespunzătoare răspunsului corect (o singură variantă). (10 puncte)
1. Peștera este un ecosistem natural subteran caracterizat prin:
a. temperaturi cu variații mari;
b. uscăciune;
c. mușchi și unele alge la intrarea în peșteră;
d. un număr mare de animale, adaptate la mediul
de viață terestru.
2. Biocenoza Deltei Dunării cuprinde:
a. stuf, papură (în apă), arin, salcie, pin, care formează păduri;
b. numeroase păsări care trăiesc pe apă sau în
apropierea apelor;
c. mamifere mari, cele mai numeroase fiind carnivorele;
d. nufărul care prezintă frunze alungite care plutesc pe suprafața apei.
C. Citește cu atenție afirmațiile următoare. Dacă
apreciezi că afirmația este adevărată, scrie, în
dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera A,
iar dacă este falsă, scrie litera F și modifică parțial
afirmația pentru ca aceasta să devină adevărată.
Nu folosi negația. (12 puncte)
1. În deșerturile uscate, vegetația este puțină și
prezintă ca adaptări frunze reduse și tulpini înalte și
ramificate.
2. Animalele din deșerturile reci au, de obicei, talie
mică și culori deschise.
3. Animalele din pădurea tropicală au culori șterse, de avertizare sau de camuflaj.
Subiectul al II-lea (25 de puncte)
Recunoaște animalele din imagine, încadrează-le în mediul de viață caracteristic și identifică
pentru fiecare câte o adaptare la mediul de viață.

Subiectul al III-lea (35 de puncte)
Realizează un material de maximum zece rânduri, intitulat „Ursul-polar în deșertul cald” sau „O
cămilă în deșertul rece”.
Pentru aceasta, imaginează-ți că animalul pe care
l-ai ales a ajuns în mediul opus celui în care trăiește.
Descrie:
– factorii abiotici care îl afectează cel mai mult;
– ce animale întâlnește;
– două adaptări care îi sunt nefolositoare în mediul în care a ajuns;
– o adaptare care l-ar putea ajuta să supraviețuiască în noul mediu de viață.
Total (I, II, III) = 90 de puncte
Din oficiu = 10 puncte
Total = 100 de puncte
Recapitulare Evaluare
71
72
Clasifi carea organismelor a fost preocuparea omului din cele mai
vechi timpuri, pentru a putea înțelege înrudirea viețuitoarelor între ele,
dar și cu cele dispărute. Clasifi carea viețuitoarelor, cea mai acceptată în
zilele noastre, împarte lumea vie în cinci grupe mari, denumite regnuri:
Monera, Protista, Fungi, Plantae (plante) și Animalia (animale).
Bacteriile, cele mai vechi forme de viață, sunt organisme microscopice unicelulare. Sunt răspândite în aer, apă, sol, pe obiecte și pe alimente. Pot avea formă de bastonaș, de sferă, de virgulă sau de spirală.
De-a lungul lecțiilor studiate, ai întâlnit bacterii în grădina de legume,
în stratul de frunze moarte din pădure sau pe fundul lacului și al mării,
unde descompun resturile de plante și de animale. Unele bacterii îndeplinesc chiar și rol de producători în ecosisteme, precum cele din peșteri, altele își iau hrana din mediul de viață sau din organismele-gazdă
(formele parazite). Se înmulțesc foarte repede, dacă au condiții favorabile. Bacteriile împreună cu cianobacteriile formează regnul Monera.
Clasifi carea bacteriilor
Grupe de bacterii Caracteristici
Bacterii de putrefacţie Descompun resturile vegetale și animale, ajutând la reciclarea materiei în natură.
Unele sunt prezente în intestinul animalelor,
degradând resturile nedigerate.
Bacterii de fermentaţie Produc acrirea laptelui, cu formarea iaurtului
și a brânzeturilor, acrirea legumelor, cu formarea
murăturilor și obținerea oțetului din mere sau din
struguri. În intestin, fermentează fibrele din legume și fructe.
Bacterii fixatoare de azot Se găsesc în nodozitățile rădăcinilor plantelor leguminoase. Au rol în transformarea azotului din
aer în substanțe care pot fi folosite de plante.
După moartea plantelor, resturile lor îmbogățesc,
în mod natural, solul cu azot.
… Există niște bacterii foarte
vechi, numite arhebacterii, care
pot trăi în medii extreme (cu
concentraţii mari de sare, ape
termale sau în gheţari).
… Pe birou sau pe telefonul
mobil se găsesc mai multe bacterii decât la toaletă.
… Numărul bacteriilor din cavitatea bucală este mai mare decât
cel al oamenilor de pe Pământ.
… Spirulina este o cianobacterie „superaliment”, putând
echivala cu o masă completă.
ȘTIAI CĂ?
GRUPE DE VIEŢUITOARE – CARACTERE GENERALE
Celulă – cea mai mică formă de
viaţă (organism unicelular) sau componentă a unui organism alcătuit
din mai multe celule (pluricelular).
Chist – formă de rezistenţă a
unor microorganisme, ca răspuns
la modificările mediului (celula își
îngroașă pereţii și acumulează substanţe de rezervă).
Patogen – care provoacă boli.
Putrefacţie – proces de descompunere a unor substanţe organice
sub acţiunea bacteriilor.
Vaccin – substanță care conține
o cantitate mică de agenți patogeni inactivați; prin administrare,
determină rezistență la boli.
VOCABULAR
Bacterii şi protiste
73
Bacterii
patogene
Produc boli la animale, la om (pneumonia, tuberculoza etc.) și la plante (ofilirea, pătarea frunzelor plantelor etc.). Tratarea bolilor produse de
bacterii se face cu antibiotice.
Cianobacterii Sunt microscopice, dar cresc adesea în colonii
macroscopice, vizibile cu ochiul liber. Populează
apele dulci și locurile umede, dar și zonele arctice.
Conțin un pigment verde și unul albastru, necesari în fotosinteză.
Protistele reprezintă un grup divers de organisme, considerate
strămoșii ciupercilor (mucegaiuri), plantelor (alge) și animalelor (protozoare). Majoritatea trăiesc în mediul acvatic. Pot fi mici, unicelulare, ca
euglena verde, sau mari, pluricelulare, ca unele alge.
Clasifi carea protistelor
Grupe de protiste Caracteristici
Protozoare
Parameciul
Sunt organisme unicelulare care își iau hrana
din mediul de viaţă sau din organisme-gazdă
(produc boli: malaria etc.). Euglena verde se hrănește ca plantele la lumină, datorită pigmentului
verde conținut, iar la întuneric ca animalele. Se
pot deplasa cu ajutorul flagelilor (euglena), cililor
(parameciul), piciorușelor false sau pseudopodelor (amiba), prelungiri care servesc și la hrănire. În
condiţii neprielnice, protozoarele se transformă în
chist, pentru a supravieţui.
Alge unicelulare
și pluricelulare
Algele trăiesc în ape dulci (mătasea-broaștei) și
sărate (salata-de-mare) sau în medii umede (verzeala-zidurilor). Conțin pigmenți verzi, roșii sau
bruni, care le ajută în hrănire, prin fotosinteză.
Corpul algelor pluricelulare este alcătuit din mai
multe celule asemănătoare, putând fi lat sau subţire, ca un filament, ramificat sau neramificat.
Mucegaiuri mucilaginoase și de apă
Trăiesc pe soluri umede și pe resturi ale plantelor și animalelor. Se hrănesc cu substanțe din
resturi organice sau cu substanțe din organisme
vii, producând boli ale plantelor (mana cartofului,
mana viței-de-vie).
REȚINE!
Bacteriile și protistele sunt organisme răspândite în toate mediile
de viață. Unele bacterii sunt folositoare omului, dar multe produc boli.
Pentru a preveni astfel de îmbolnăviri au fost descoperite vaccinuri, dar
este foarte important să respectăm și normele de igienă individuală.
Bacteriile și protistele oferă informații despre apariția primelor forme de viață, dar și despre modul în care acestea s-au diversifi cat.
Imaginea de mai jos reprezintă
un model de clasificare a lumii vii.
z Stabilește o relaţie între poziţionarea vieţuitoarelor și momentul
apariţiei lor pe scena vieţii. Care
vieţuitoare au apărut mai întâi și
care mai recent?
z Găsește un titlu adecvat imaginii.
APLICĂ ȘI REZOLVĂ!
1. Într-o cană de lut pune puţin
lapte dulce, călduţ (350C) și adăugă
o lingură de iaurt, după care amestecă bine. Acoperă cana cu un prosop și așaz-o în cel mai cald loc din
clasă pentru 24 de ore. Vei constata
că laptele din cană s-a transformat
în iaurt.
De ce crezi că laptele s-a transformat în lapte acru (iaurt)?
2. Îngroapă în curtea școlii 50 de
frunze la aproximativ 20 de centimetri adâncime. Marchează locul și
notează data la care ai realizat activitatea. După trei luni, dezgroapă
frunzele și observă ce s-a întâmplat.
Cum explici?
EXPERIMENTEAZĂ
ȘI DESCOPERĂ!
74
Prin păduri și prin pajiști, ați întâlnit aceste viețuitoare, care parcă
stau de veghe, drepte, ca niște soldăței. Pălăria lor le-a făcut subiectul
multor povestiri, diverse gâze și alte vietăți micuțe adăpostindu-se de
ploaie sub această pălărie, frumos colorată, uneori.
I. Caractere generale ale ciupercilor
Ciupercile sunt întâlnite pe sol, în apă, în aer, dar și în corpul unor
viețuitoare, caz în care produc boli.
Ciupercile sunt incluse într-un regn separat, regnul Fungi, pentru că
se deosebesc de celelalte tipuri de viețuitoare.
Multe dintre ciuperci trăiesc pe sol, fi xate, la fel ca plantele, dar se
deosebesc de acestea pentru că nu au pigmenți care să le ajute în hrănire. Ciupercile nu sunt nici animale, cu toate că se aseamănă cu acestea
prin modul de hrănire, dar și prin unele substanțe care se întâlnesc și la
animale (de exemplu, chitina, întâlnită și la insecte).
Corpul lor, numit miceliu, este format din fi lamente subțiri, numite hife.
II. Clasifi carea ciupercilor
Ciupercile sunt foarte variate ca forme, dimensiuni și hrănire.ÎÎÎ
… În regnul Fungi intră și lichenii. Aceștia sunt rezultatul
simbiozei dintre unele ciuperci
microscopice și unele alge fotosintetizatoare.
…O singură ciupercă poate
produce 16 miliarde de spori.
… La fel ca oamenii, ciupercile pot produce vitamina D, în
urma expunerii la soare.
… Drojdia de bere poate fi
considerată „o fabrică de medicamente”. Are vitaminele D, E și
din complexul B, dar și minerale
(calciu, magneziu, fosfor).
… Există ciuperci comestibile, numite trufe, care cresc sub
pământ. Datorită aromelor pe
care le răspândesc, acestea pot
fi găsite de anumite animale
(câini, porci).
ȘTIAI CĂ?
Ciuperci
Scop: Identifi carea diversității ciupercilor și rolul acestora.
Compară ciupercile din imaginea alăturată cu cele din deschiderea lecției.
z Ce aspect și ce dimensiuni au?
Descrie componentele ciupercii din
imaginea de deschidere a lecției.
z Din ce categorie trofi că fac parte ciupercile?
OBSERVĂ ȘI COMPARĂ!
ÎÎÎ Lumea ciupercilor poate fi considerată un „regat ascuns”, deoarece multe sunt microscopice, nefi ind vizibile cu ochiul liber, dar există și
multe ciuperci macroscopice.
Fermentație – descompunerea
unor substanţe organice și transformarea lor în substanțe noi, sub
acțiunea fermenților produși de
microorganisme.
Filament – fir subţire și lung.
Micoză – boală produsă de ciuperci.
Spor – corpuscul microscopic
care servește la înmulțire.
VOCABULAR
75
1. Lumea ciupercilor microscopice cuprinde drojdiile și ciupercile
parazite.
2. Obținerea și observarea mucegaiurilor
Ține o felie de pâine la întuneric
și căldură, într-o pungă de plastic.
După 3-5 zile mucegaiul devine vizibil, ca o colonie pufoasă. Vei lua
cu pensa o porțiune din mucegai,
pe care o așezi pe o lamă de sticlă,
care se acoperă cu o lamelă, după
ce ai adăugat, în prealabil, o picătură de apă cu colorant.
Observă preparatul la microscop:
vei vedea o împletitură de hife (miceliul). Desenează și notează ceea
ce vezi.
1. Fermentaţia la drojdia de
bere
Amestecă într-o sticlă mică de
plastic o lingură de zahăr și un cubuleţ de drojdie în apă călduţă.
Atașează la gâtul sticlei un balon
și ţine sticluţa la cald. După o jumătate de oră, balonul începe să
se umfle, pentru că drojdia de bere
descompune substanţa dulce, degajând un gaz (dioxidul de carbon),
care se va acumula în balon.
LUCRARE PRACTICĂ
Drojdiile
Drojdia de bere
Drojdia de bere conţine o colonie de ciuperci inferioare, microscopice. Este folosită la obţinerea
pâinii și a berii. Se hrănește cu substanţe dulci din
mediul de viaţă, pe care le descompune prin fermentaţie, proces din care rezultă alcool și un gaz
(dioxidul de carbon). În aluatul pentru pâine, acest
gaz formează bule, iar aluatul crește (dospește).
Drojdia vinului este folosită la obținerea vinului.
Ciupercile parazite
Tăciunele porumbului
Provoacă boli la plante: râia neagră sau cancerul
cartofului (apar tumori prin multiplicarea unor celule), rugina grâului (pe frunze apar puncte ruginii,
iar frunzele se vor usca), tăciunele porumbului (pe
știuleți apar tumori negre, care distrug părțile afectate).
Există ciuperci care provoacă boli și la om, ca onicomicoza (infecție a unghiei) sau produc mătreața.
2. Lumea ciupercilor macroscopice cuprinde mucegaiuri și ciupercile cu pălărie și picior.
Mucegaiurile
Mucegaiul alb
Sunt cele mai primitive ciuperci terestre, dar și cele
mai diversificate.
Mucegaiul alb se dezvoltă pe pâine sau pe fructe cu
conținut mare de zahăr.
Mucegaiul negru determină apariția igrasiei pe pereți.
Din mucegaiul verde-albăstrui se obține penicilina
(un antibiotic).
Ciupercile cu pălărie Sunt cele mai evoluate ciuperci. Au pălărie și picior,
ca organ sporifer și în sol, miceliul (corpul real).
Unele ciuperci sunt comestibile (ghebele, ciuperca-de-câmp etc.), altele sunt otrăvitoare (pălăria-șarpelui etc.) și pot produce intoxicații grave.
Amprentarea unei ciuperci cu pălărie și picior (obținerea sporilor):
REȚINE!
Ciupercile au corpul format din fi lamente împletite, care formează
un miceliu. Pot fi microscopice și macroscopice. Sunt importante atât în
alimentație, cât și prin utilizarea lor în panifi cație, în industria băuturilor alcoolice și pentru extragerea unor antibiotice, vitamine și minerale.
Alături de bacterii, sunt principalii descompunători în ecosisteme.
Așază pălăria unei ciuperci mature, cu lamelele în
jos, pe o foaie de hârtie. Pune deasupra un pahar de
sticlă și lasă o zi; vei observa sporii ciupercii, dispuși
pe hârtie ca lamelele ciupercii.
Ciuperca-de-câmp
76
De câte ori nu te-ai bucurat privind un teren plin de iarbă, din care
răsar numeroase pete multicolore, reprezentate de fl ori, de multe ori
frumos mirositoare? Aceste viețuitoare fac parte din regnul Plantae și
se întâlnesc pe întreaga planetă, mai puțin în zonele extrem de aride.
I. Caractere generale ale plantelor
Plantele sunt organisme pluricelulare care au pigmenți, precum clorofi la, cu rol în fotosinteză.
Sunt adaptate la viața terestră, deși unele trăiesc și în mediul acvatic.
Cele mai multe plante își produc hrana prin fotosinteză, însă unele,
cum sunt cele parazite (cuscuta), își iau hrana din organismele pe care le
parazitează, iar altele, cum sunt plantele carnivore, au o hrănire mixtă,
adică fac și fotosinteză, dar își iau hrana și din mediul de viață. ÎÎÎ
… Un stejar poate forma într-un an 50 000 de ghinde, dar
puţine vor deveni noi copaci.
… Teiul poate trăi 400 de ani,
un brad poate ajunge până la
500 de ani, iar stejarul poate depăși 800 de ani.
… Odată cu adaptarea la viaţa
terestră, rădăcina plantelor se
orientează în jos, în sol, în căutarea apei, iar tulpina, împreună
cu frunzele, se orientează în sus,
în căutarea luminii.
ȘTIAI CĂ?
Plante (muşchi, ferigi, gimnosperme, angiosperme)
Scop: Recunoașterea plantelor studiate în lecțiile anterioare.
Selectează câte două plante întâlnite în fi ecare ecosistem studiat.
Notează pe caiet numele și câteva caracteristici ale acestora.
RECAPITULEAZĂ ȘI IDENTIFICĂ!
ÎÎÎ II. Clasifi carea plantelor
În funcție de caracteristicile pe care le au, plantele se împart în inferioare și superioare.
1. Plante inferioare – mușchii
Muș chi: fierea-pământului,
mușchiul-de-turbă
Muşchiul-de-pământ
Sunt plante simple, de dimensiuni
reduse, adaptate zonelor umede
și umbroase. Au corp asemănător
unor lame verzi (la mușchii inferiori)
sau ca al unei plăntuţe (la mușchii superiori), când este format din rizoizi,
tulpiniţă și frunzișoare. Nu conţin
structuri speciale pentru transportul
substanţelor (sevelor) prin corpul lor.
Se înmulţesc prin spori.
Acicular – sub formă de ac.
Cotiledon – frunză a embrionului plantelor cu seminţe care servește la hrănirea plantei imediat
după încolţire (germinaţie).
Cuticulă - strat subțire și rezistent
care acoperă suprafața unei regiuni
a corpului.
Embrion – primul stadiu din viaţa unui organism; germen al unei
plante care se găsește în sămânţă,
din care va apărea planta prin încolţire.
Longeviv – care trăiește mult.
Plantă bienală – crește și se dezvoltă pe parcursul a doi ani.
Rizoizi – organ de fixare și absorbție la plantele inferioare.
VOCABULAR
77
2. Plante superioare
2.1. Plante superioare fără fl ori – ferigile
Ferigi: feriga-comună, coada-calului
Feriga-comună
Preferă zonele umede și umbroase. Sunt primele plante care au rădăcină, tulpină și frunze adevărate,
adică au structuri prin care circulă
substanţele în corpul lor.
Nu au seminţe, se înmulţesc prin
spori formaţi pe faţa inferioară a
frunzelor.
2.2. Plante superioare cu semințe – gimnosperme și angiosperme
a. Gimnosperme – plante superioare cu conuri și semințe, fără fructe
Conifere (rășinoase):
brad, pin, molid
Brad
Se numesc conifere, pentru că elementele reproducătoare formează conuri și rășinoase, deoarece
produc o substanţă vâscoasă și lipicioasă numită rășină. Sunt reprezentate de arbori și arbuști. Prezintă
ca adaptări la habitatul natural (cu
temperaturi foarte scăzute iarna)
frunze aciculare, protejate de o cuticulă cerată pentru a împiedica transpiraţia. Semințele nu sunt închise
în fructe, de aceea se mai numesc
gimnosperme.
b. Angiosperme – plante superioare cu fl ori, fructe și semințe
b.1. Angiospermele dicotiledonate sunt plante a căror sămânță,
închisă în fruct, conține un embrion cu două cotiledoane, frunzulițe
modifi cate care conțin substanțe hrănitoare pentru viitoarea plăntuță,
utilizate până când poate face fotosinteză. Sunt plante ierboase și lemnoase. Florile au, de obicei, cinci petale.
Familia mărului: prun, gutui, cais,
cireș, vișin, piersic, zmeur, măceș
Floare de măr
Majoritatea sunt plante lemnoase,
care alcătuiesc grupul pomilor fructiferi, dar sunt și arbuști, precum
măceșul. Formează fructe cărnoase,
numite poame, care protejează seminţele (la măr, păr, gutui), sau drupe (la cireș, prun), foarte apreciate
din punct de vedere alimentar.
1. Privește imaginea, care reprezintă o rădăcină de trifoi. Utilizează
informațiile din lecția Pajiștea și rezolvă cerințele.
z Ce există în rădăcina trifoiului?
z Denumește relaţia dintre organisme și explică în ce constă.
2. Privește imaginile de mai jos,
care prezintă corelaţii între forma
unor organe vegetale și a unor organe umane.
z Identifică organele prezentate
în imagini.
z Documentează-te și explică
modul în care influenţează consumul plantelor din imagine sănătatea organului corespondent.
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
78
Familia fasolei (leguminoase):
mazăre, trifoi, salcâm, soia
Mazăre
Majoritatea sunt plante ierboase, dar există și plante lemnoase,
precum salcâmul. Unele au tulpini
agăţătoare, iar florile au o structură
specială, petalele fiind diferite ca
formă.
Fructul, numit păstaie sau legumă,
este uscat și se deschide la coacere,
eliberând semințele.
Familia florii-soarelui: păpădie,
mușețel, albăstriţă
Floarea-soarelui
Sunt plante ierboase anuale (ciclul
de viaţă se desfășoară într-un an)
sau perene (trăiesc mai mulţi ani).
Florile sunt grupate mai multe la un
loc și formează inflorescenţe.
Fructul, uscat, se desprinde de sămânţă.
Familia verzei: rapiţă, ridiche,
conopidă, micșunea
Varza
Sunt plante ierboase, anuale, bienale sau perene, cu flori alcătuite din
patru petale, dispuse câte două faţă
în faţă, ca o cruce.
Fructul este uscat, asemănător cu o
păstaie, și se deschide la coacere.
Familia cartofului: pătlăgea-roșie,
pătlăgea-vânătă, ardei, regina-nopţii
Pătlăgele-roşii
Sunt plante ierboase care conţin, în
diferite părţi ale corpului, substanțe
toxice (solanina, atropina).
Tulpina subterană se numește tubercul. Acesta este comestibil, fiind
folosit în alimentația omului, dar și
a unor animale.
Fructul este cărnos.
Familia fagului: fag,stejar
Fag
Sunt plante lemnoase (arbori și arbuști). Florile, mici, sunt grupate
mai multe la un loc, formând inflorescenţe numite mâţișori. Sunt polenizate de vânt, deci produc mult
polen.
Majoritatea au fructe uscate: jir (la
fag), ghindă (la stejar).
1. Privește cele două imagini și,
împreună cu colegul de bancă, rezolvați cerinţele.
z Identificați grupele de plante
prezentate în cele două imagini.
Argumentați!
z Numiți deosebirile dintre aceste două grupe de plante, observate
în imagini.
ACTIVITATE ÎN PERECHI!
1. Privește cele două imagini și,
2. Fotografiați în grădina sau în
parcul școlii frunze și flori care să
aparțină cât mai multor grupe de
plante studiate.
Cu ajutorul imaginilor din lecție și
a atlasului botanic, împărțiți organele vegetale fotografiate în două
grupe, corespunzătoare monocotiledonatelor și dicotiledonatelor, și
argumentați încadrarea acestora.
79
b.2. Angiospermele monocotiledonate sunt, în general, plante ierboase, la care embrionul conține un singur cotiledon. Prezintă tulpini
aeriene subțiri, neramifi cate, uneori goale pe dinăuntru , numite pai (la
graminee). Frunzele, fără codiță (prinse direct de tulpină), sunt alungite.
Florile au, de obicei, trei petale.
Familia lalelei: ghiocel, zambilă, crin,
ceapă, usturoi, praz
Lalea
Sunt cele mai răspândite plante monocotiledonate.
Sunt plante ierboase, al căror fruct
poate fi uscat sau cărnos.
Au și tulpină subterană, cum este bulbul la zambilă sau la ceapă.
Familia grâului: porumb, orez, ovăz,
secară, colilie, golomăţ, trestie
Grâu
Sunt plante ierboase anuale sau perene, cu tulpina de tip pai (goală pe
dinăuntru) și florile grupate în inflorescenţă numită spic.
Fructul, uscat, conține o foiţă subţire
care nu se desprinde la coacere de pe
sămânţă.
Citește cu atenţie textul de mai
jos. Ce concluzie tragi din povestea
prezentată?
O legendă spune că în vremurile
de demult, copacii își păstrau frunzele verzi tot timpul, chiar și iarna.
Într-un an, o pasăre rănită, care nu
mai putea să plece odată cu stolul la venirea iernii, a cerut ajutorul copacilor și i-a rugat să-i ofere
adăpost în anotimpul rece. Rând
pe rând, a implorat ajutor fagului,
stejarului, precum și altor arbori,
care au refuzat-o, motivând că au
destule griji ca să-și mai asume una
în plus.
Numai bradul, înduioșat de soarta sărmanei păsări, i-a oferit un loc
printre crengile sale. Și așa a petrecut iarna biata pasăre.
În acea iarnă s-a pornit un vânt
năprasnic, care a smuls frunzele
tuturor copacilor, numai pe ale bradului nu. A fost cruţat pentru că a
ajutat pasărea.
De atunci, se spune, că toţi arborii
își pierd frunzele, numai bradul nu.
Documentează-te și găsește explicaţia faptului că bradul este unul
dintre arborii care au tot timpul
frunzele verzi.
REȚINE!
Regnul plantelor cuprinde organisme inferioare (mușchii), lipsite
de structuri speciale pentru transportul substanțelor prin corpul lor, și
plante superioare (ferigile, gimnospermele și angiospermele), care au
aceste structuri. Ferigile sunt plante superioare care nu formează fl ori,
ele înmulțindu-se prin spori.
Gimnospermele și angiospermele sunt plante superioare care se înmulțesc prin semințe.
Plantele reprezintă producătorii din ecosistemele terestre, stând la
baza hrănirii majorității organismelor vii. Totodată, plantele constituie
habitatul pentru numeroase specii de animale și au importanță în industria alimentară, farmaceutică, în industria lemnului sau au valoare
decorativă.
BIOLOGIA ALTFEL
Include următoarele plante în
categoria din care fac parte: feriga-comună, conopida, măceșul,
fierea-pământului, mărul, zambila,
prazul, castanul, mătrăguna, porumbul, trestia, ghiocelul, secara.
APLICĂ!
Fișă de observaţie
Timp: 20 de minute; Materiale necesare: creion, fi șă de observație,
lupă, atlas botanic; Loc: grădina școlii; Anotimp: primăvara; Instrucțiuni: în grupuri mici (2–4 elevi), căutați plantele indicate: măr, păpădie
și narcisă. Observați-le și notați informațiile în tabel, după modelul:
Planta Grup
de plante
Tulpină Frunză Floare
80
Regnul Animalia cuprinde organisme nevertebrate și vertebrate (în
funcție de prezența coloanei vertebrale), întâlnite în toate mediile de viață.
I. Caractere generale ale nevertebratelor
Nevertebratele, organisme întâlnite în orice ecosistem, sunt variate
ca formă, mărime și mod de viață. Trăiesc solitar sau grupate în colonii, fi xate de un substrat sau deplasându-se cu ajutorul organelor de
mișcare. Nu au schelet intern osos cu coloană vertebrală. Se hrănesc
cu substanțe pe care le preiau din mediul de viață sau din organismele
vii. Majoritatea se înmulțesc pe cale sexuată. Unele nevertebrate se pot
înmulți și asexuat, prin înmugurire, fragmentare sau regenerare.ÎÎÎ
… Un fir de pânză de păianjen
este mai subţire decât firul de
păr uman, însă de cinci ori mai
rezistent decât oţelul cu aceeași
grosime.
… Limbricul poate depune
până la 60 de milioane de ouă.
… Prin corpul unei scoici-delac circulă în 24 de ore mai mult
de 50 de litri de apă.
… Cel mai mare melc marin din Marea Mediterană are
o cochilie care ajunge pană la
40 de centimetri.
ȘTIAI CĂ?
Animale nevertebrate
(spongieri, celenterate, viermi, moluşte și artropode)
Scop: Recunoașterea nevertebratelor studiate în lecțiile precedente.
Selectează câte două animale nevertebrate întâlnite în ecosistemele studiate, notează-le pe caiet și precizează câteva caracteristici ale acestora.
RECAPITULEAZĂ ȘI IDENTIFICĂ!
ÎÎÎII. Clasifi carea nevertebratelor
Grupa
de nevertebrate Caracteristici
Spongieri: bureţi de apă
dulce și marini
Bureți marini
Sunt animale acvatice coloniale, cu o mare
putere de regenerare. Au corpul străbătut de
canale mici și sunt fixate de substrat.
Se hrănesc cu microorganisme pe care le obţin din filtrarea apei.
Celenterate: hidră, meduze
Corali
Sunt animale acvatice, cu o cavitate digestivă
care prezintă un orificiu înconjurat de tentacule cu celule urzicătoare, pentru capturarea
prăzii. Pot trăi fixate de substrat (hidra, coralii,
actiniile) sau plutind liber (meduzele).
Alergie – reacţie a corpului declanșată de unele substanţe care
pătrund în organism.
Artropode – animale nevertebrate cu picioare articulate, alcătuite din segmente.
Infestare – pătrundere într-un
organism, contaminare.
Reguli de igienă – set de activităţi pe care le respectăm pentru a
ne păstra curaţi și sănătoși.
Regenerare – refacere.
VOCABULAR
81
Viermi: tenie, limbric, râmă Viermii (laţi, cilindrici sau inelaţi) sunt mai
evoluaţi decât grupele studiate anterior,
pentru că în structura corpului apar organe care îndeplinesc anumite funcţii. Mulţi
viermi sunt paraziţi, producând boli la om și
animale. Aceștia depun un număr mare de
ouă și au cicluri de dezvoltare complicate, cu
mai multe gazde intermediare.
Moluște: melc, scoică,
sepie, caracatiţă
Caracatiţă
Majoritatea moluștelor sunt acvatice, dar
unele trăiesc și pe uscat (cei mai mulţi melci).
Au corpul moale, nesegmentat, protejat de
valve, la scoici (bivalve), sau de cochilii, la
melci (gasteropode). Majoritatea prezintă
organe de simţ dezvoltate. Sepia și caracatiţa (cefalopode) prezintă la cap o coroană de
tentacule, prevăzute cu ventuze, fiind prădători temuţi.
Artropode: păianjen, rac,
crab, cărăbuș, furnică,
fluture, albină
Crab
Păianjen cu cruce
Furnică
Este cea mai numeroasă și variată grupă de
nevertebrate. Prezintă apendici locomotori
alcătuiţi din mai multe segmente (artropode).
Racul-de-râu și crabul sunt animale acvatice, cu corpul protejat de o crustă calcaroasă
(crustacee), alcătuit din cefalotorace (cu organe de simţ: ochi, antene) și abdomen. Au
cinci perechi de picioare articulate.
Păianjenii (arahnide) au corpul format din
cefalotorace și abdomen, cu patru perechi
de picioare articulate. Ţes o pânză subţire
care-i ajută la capturarea prăzii.
Cărăbușii, fluturii, furnicile etc. formează
grupul cel mai numeros de nevertebrate,
fiind singurele care s-au adaptat la zbor. Au
corpul format din cap, torace și abdomen.
De torace se prind trei perechi de picioare
articulate și două perechi de aripi.
REȚINE!
Nevertebratele sunt animale care nu au schelet osos intern cu coloană vertebrală.
Cuprind animale numeroase și variate ca aspect, alcătuire și mod de
viață, precum spongieri, celenterate, viermi, moluște și artropode.
În lumea nevertebratelor există
numeroși paraziţi, care ne pot îmbolnăvi. Unii rămân la suprafaţa
corpului (puricele, păduchele, căpușa, ţânţarul), producând înţepături sau mușcături. Alţi paraziţi pătrund în interiorul corpului (viermii
intestinali), se hrănesc cu substanţe
din organism și produc toxine, îmbolnăvindu-ne.
Cum se manifestă infestarea cu
paraziţi intestinali?
Prin simptome și manifestări prezentate în imaginile următoare:
Cum putem preveni infestarea
cu acești paraziţi?
Respectând câteva reguli de igienă:
1. Spală-te zilnic pe tot corpul cu
apă caldă și săpun; îmbracă haine
curate, proaspăt spălate.
2. Spală-te pe mâini înainte de
fiecare masă, după ce ai mângâiat
animale, după ce ai folosit toaleta,
după ce te-ai jucat, dar și după ce
ai dus gunoiul.
3. Spală fructele și legumele, înainte de a le consuma.
4. Păstrează-ţi unghiile curate.
RUBRICA DE IGIENĂ PERSONALĂ
APLICĂ!
Include următoarele animale în categoria din care fac parte:
hidra-de-apă-dulce, scorpionul,
crabul, musca, ţânţarul, sepia, albina, melcul-de-livadă, limbricul.
82
Lumea vertebratelor este mult mai vizibilă și mai apropiată pentru fi -
ecare dintre noi. Acestea ne-au inspirat de multe ori în crearea poveștilor,
servind drept exemplu pentru lipsa curajului (iepurele), pentru șiretenie
(vulpea), pentru fi delitate (câinele).
Unele ne însoțesc ca animale de companie, învățându-ne ce sunt responsabilitatea și afecțiunea.
I. Caracterele generale ale vertebratelor
Vertebratele sunt animale care au schelet osos intern cu coloană vertebrală. Au o organizare complexă, iar scheletul intern a permis modifi -
cări efi ciente ale organelor de mișcare, în funcție de mediul și de modul
de viață. Oasele servesc la prinderea mușchilor, pentru realizarea mișcării, și formează cutii protectoare pentru organele vitale (inimă, creier).
II. Clasifi carea vertebratelor
După mediul în care trăiesc, vertebratele pot fi acvatice, peștii, și terestre, acestea incluzând grupa tetrapodelor (animale cu patru membre), care
au pornit la cucerirea uscatului (amfi bieni, reptile, păsări și mamifere).
… Limba cameleonului poate atinge de două ori lungimea
corpului său.
… Elefantul nu vede foarte
bine, dar poate auzi sunetul altui elefant aflat la 8 kilometri depărtare și are cel mai bun miros
dintre animale. Din păcate, zilnic sunt omorâţi zeci de elefanţi
pentru fildeșii lor.
… Tigrii nu au dungi numai pe
blană, ci și pe piele. Nu există doi
tigri care să aibă dungi identice.
… Cimpanzeii chelesc odată
cu înaintarea în vârstă, la fel ca
oamenii.
ȘTIAI CĂ?
Animale vertebrate
(peşti, amfi bieni, reptile, păsări și mamifere)
Scop: Recunoașterea vertebratelor studiate în lecțiile precedente.
Răsfoiește manualul și selectează din ecosistemele studiate câte
două animale vertebrate. Notează pe caiet denumirile și câteva însușiri
ale acestora.
RECAPITULEAZĂ ȘI IDENTIFICĂ!
Coloană vertebrală – ax central
al corpului, format din segmente
osoase numite vertebre.
Ihtiofag – se hrănește cu pești.
Granivor – se hrănește cu seminţe.
Omnivor – se hrănește atât cu
substanţe de origine animală, cât și
de origine vegetală.
Năpârlire – proces de reînnoire
a învelișului corpului (solzi, pene,
blană) la animale.
Vascularizat – bogat în vase de
sânge.
VOCABULAR
Grupa de vertebrate Caracteristici
Pești: cartilaginoși (rechinul) și osoși (crapul)
Banc de pești
Vertebrate adaptate strict la mediul acvatic, cu
corpul fusiform, acoperit cu solzi. Au înotătoare perechi și neperechi, care le servesc la înot.
Respiră prin branhii, folosind oxigenul dizolvat
în apă. După modul de hrănire sunt fitofagi, omnivori și răpitori. Temperatura corpului este variabilă, dependentă de a mediului în care trăiesc.
83
Amfibieni: proteu,
broasca-de-lac, brotăcel, salamandră
Broască-vopsitor
Sunt animale tetrapode, care trăiesc în apă și pe
uscat. Membrele posterioare sunt mai lungi și au
degete unite printr-o membrană interdigitală.
Au corpul acoperit cu o piele subţire, umedă și
vascularizată, care are rol și în respiraţie, alături
de plămâni. Sunt legaţi obligatoriu de mediul
acvatic prin înmulţire, iar dezvoltarea lor se realizează în apă, prin metamorfoză.
Temperatura corpului este variabilă.
Reptile: șerpi, șopârle, broaște-ţestoase,
crocodili
Dragon-bărbos
Sunt animale adaptate complet la viaţa pe uscat,
dar unele au revenit la mediul acvatic. Corpul
este acoperit de un înveliș rigid din solzi cornoși
produși de piele, de aceea năpârlesc. Membrele
sunt scurte, plasate lateral sau pot lipsi. Deplasarea terestră se face prin târâre. Se înmulţesc prin
ouă din care ies pui complet dezvoltaţi.
Temperatura corpului este variabilă.
Păsări: porumbel, găină, ciocănitoare, uliu
Tucan
Sunt vertebrate tetrapode adaptate la zbor. Au
corpul acoperit cu pene, fulgi și puf, iar membrele
anterioare sunt transformate în aripi. Prezintă cioc
de diferite forme și mărimi. În funcţie de modul de
hrănire, ele pot fi granivore, insectivore, răpitoare
și ihtiofage. Își construiesc cuiburi, unde depun
ouă pe care le clocesc. Își îngrijesc puii până când
aceștia reușesc să se descurce singuri.
Temperatura corpului este constantă.
Mamifere: liliac, cârtiţă,
șoarece, căprioară, vacă,
pisică, lup, câine, urs
Ghepard
Sunt vertebrate tetrapode care nasc pui vii, pe
care îi hrănesc cu lapte produs de glandele mamare. Pielea formează structuri diferite pentru
protecţie: păr, blană, unghii, gheare, copite, coarne etc. După modul de hrănire sunt erbivore, carnivore, omnivore, insectivore și rozătoare.
Temperatura corpului este constantă.
REȚINE!
Vertebratele sunt animale răspândite în toate mediile de viață, care
au schelet osos intern cu coloană vertebrală.
Grupele de vertebrate sunt: peștii, amfi bienii, reptilele, păsările și
mamiferele.
Include următoarele animale în
categoria din care fac parte: salamandra, cimpanzeul, pescărușul,
șopârla-cenușie, vipera, brotăcelul,
broasca-ţestoasă, rechinul, balena,
pinguinul, delfinul, plătica, broasca-râioasă.
APLICĂ!
Citește textul de mai jos și caută
un alt exemplu care să dovedească
fidelitatea animalelor de companie. Materialul realizat îl vei prezenta colegilor în ora următoare.
Povestea lui Hachiko, cel mai
fidel câine din lume
Hachiko, un câine din rasa Akita
Inu, care i-a aparţinut unui profesor
din Tokyo, își aștepta în fiecare zi
stăpânul în gară, până într-o zi, în
1925, când stăpânul nu a mai sosit
pentru că decedase. Dar Hachiko
a continuat să vină și să-și aștepte
stăpânul, indiferent de vreme, în
același loc, încă 10 ani, până când
a murit și el pe o stradă din apropierea gării. La mulţi ani după ce a
murit, a fost ridicată o statuie pentru cel mai loial câine din lume, în
apropierea gării, unde și-a așteptat
ani la rând stăpânul.
BIOLOGIA ALTFEL
Viața a apărut pe Pământ acum aproximativ 4–4,5 miliarde de ani. De atunci, viața îmbracă forme foarte
diferite, milioane de specii au dispărut, iar altele au apărut. Lumea vie este reprezentată pe Terra prin aproximativ trei milioane de specii care populează toate mediile de viață (acvatic, terestru, aerian). În funcție de
alcătuirea corpului, dar și de modul de hrănire, viețuitoarele sunt încadrate în cinci mari grupe, denumite
regnuri: Monera, Protista, Fungi, Plantae și Animalia.
Bacterii – bacterii fixatoare de azot, bacilul tuberculozei
MONERE: Cianobacterii (alge albastre-verzi): cleiul-pământului, spirulină

Asemănătoare plantelor: alge verzi, roșii, brune
PROTISTE: Asemănătoare animalelor: euglenă, amibă, parameci
Asemănătoare ciupercilor: mucegaiurile de apă
Drojdii: drojdia-de-bere, drojdia-vinului
FUNGI: Mucegaiuri: mucegaiul alb, mucegaiul verde-albăstrui
Ciuperci cu pălărie: ciuperca-de-câmp, pălăria-șarpelui
Licheni: lichenul-galben, mătreața-bradului
Plante inferioare: mușchi
PLANTE Plante superioare fără flori: ferigi
Plante superioare cu flori, fără fructe – gimnosperme: brad, pin
Plante superioare cu flori și fructe – angiosperme: măr, grâu
GRUPE DE
VIEȚUITOARE
Spongieri: buretele-de-apă-dulce, bureții marini
Celenterate: hidra-de-apă-dulce, meduză
Nevertebrate Viermi: râmă, lipitoare, limbric, tenie
Moluște: melcul-de-livadă, caracatiță, scoică
Artropode: rac, păianjen, albină
ANIMALE
Pești: crap, morun, rechin
Amfibieni: broasca-de-lac, salamandră
Vertebrate Reptile: șopârlă, șarpe, broasca-țestoasă, crocodil
Păsări: porumbel, prepeliță, barză, lebădă
Mamifere: arici, căprioară, zebră, leu, vidră, delfin
Recapitulare finală
84
Recapitulare finală I. Observă imaginea de mai jos și rezolvă cerințele:
a. Identifi că grupele de viețuitoare corespunzătoare cifrelor indicate pe desen:
1……………….., 2……………….., 3…………………, 4…………………., 5…………......
b. Numește pentru fi ecare grupă câte trei organisme, fi e dintre cele din imagine, fi e din cele învățate la
lecțiile parcurse.
c. Urmărește săgețile și indică viețuitoarele care au origine comună.
d. Găsește un titlu sugestiv pentru imaginea de mai jos.
II. Joc de rol
Creează un scenariu, pornind de la ideea că, într-o zi, cârtița s-a hotărât să plece din casa ei, construită sub
o pajiște cu fl ori colorate, ca să descopere lumea despre care-i povestise prietenul ei, popândăul. L-a rugat pe
acesta să-i fi e ghid pentru că, deși își are și el casa sub pământ, iese deseori la suprafață. Popândăul a sfătuit-o
însă să aștepte venirea serii pentru a pleca în călătorie.
• De ce o sfătuiește popândăul să aștepte venirea serii? Când ar trebui să se întoarcă acasă?
• Numește două viețuitoare pe care le-ar putea întâlni în călătorie. Identifi că o viețuitoare care ar fi posibil
să-i devină prieten și una de care trebuie să se ferească.
d. Găsește un titlu sugestiv pentru imaginea de mai jos.
1.
2.
5.
3.
4.
III. Turul galeriei
La sfârșitul semestrului, stabilește, împreună cu profesorul și cu ceilalți colegi, o zi în care să expuneți portofoliile realizate pe parcursul lecțiilor învățate. Selectați cel mai bun portofoliu, din punctul vostru de vedere,
folosind următoarele criterii:
a. număr de teme prezentate; b. aspect; c. redactare.
85
Subiectul I (30 de puncte)
A. Completează spațiile libere cu noțiunile potrivite, astfel încât afirmația următoare să fie corectă: (5 puncte)
Lumea vie se împarte în cinci regnuri: Monera,
......................., ..................., Plantae și Animalia.
B. Scrie litera corespunzătoare răspunsului corect (o singură variantă). (10 puncte)
1. Lupa reprezintă un instrument optic utilizat
pentru:
a. observarea organismelor care nu se văd cu
ochiul liber;
b. mărirea imaginii de până la 100 de ori;
c. mărirea imaginii de până la 20 de ori;
d. observarea organismelor de dimensiuni foarte
mari.
2. Într-un ecosistem se întâlnesc următoarele categorii trofice, cu excepția:
a. producătorii;
b. descompunătorii;
c. solul, pentru plante;
d. consumatorii.
3. Prima verigă a unui lanț trofic este reprezentată de:
a. consumatori terțiari;
b. consumatori secundari;
c. descompunători;
d. producători.
4. Ecosistemul antropizat, față de cel natural:
a. are lanțuri trofice formate din numeroase verigi;
b. este mai rezistent în timp, deoarece a fost îngrijit de om;
c. nu depinde de niciun factor abiotic natural;
d. este mai puțin stabil.
5. Relațiile dintre viețuitoare, foarte importante
pentru perpetuarea speciei, sunt:
a. relațiile trofice;
b. relațiile de cooperare între specii;
c. relațiile de apărare;
d. relațiile de reproducere.
C. Citește cu atenție afirmațiile următoare. Dacă
apreciezi că afirmația este adevărată, scrie, în
dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera A,
iar dacă este falsă, scrie litera F și modifică parțial
afirmația pentru ca aceasta să devină adevărată.
Nu folosi negația. (15 puncte)
1. Împărțirea organismelor în cele cinci regnuri se
face după însușirile comune ale acestora.
2. Lupul este mamifer, deoarece are schelet osos
intern cu coloană vertebrală.
3. Ciupercile colorate se hrănesc ca plantele, deoarece pot face fotosinteză.
4. Mușchii sunt plante inferioare, deoarece au
structuri specializate prin care circulă seva.
5. Cărăbușul și fluturele sunt vertebrate, deoarece
au apendici locomotori alcătuiți din segmente.
Subiectul al II-lea (40 de puncte)
A. Asociați noțiunile din cele trei coloane, de
exemplu: a-3-E. (15 puncte)
A B C
a. ursul 1. hrănire autotrofă, prin
fotosinteză
A. vertebrat
acvatic
b. crapul 2. hrănire mixtă B. plantă
inferioară
c. hribul 3. omnivor C. protiste
d. mușchiulde-pământ
4. hrănire heterotrofă, cu
substanţe organice din
mediu
D. ciupercă
e. euglena
verde
5. organism acvatic,
omnivor
E. mamifer
B. (25 de puncte)
Elevii unei școli au hotărât să amenajeze parcul
școlii prin plantarea materialului vegetal primit de la
asociația de părinți: bulbi de zambile, ghiocei și crini,
trandafiri, puieți de stejar, tuia și salcie.
Plantarea a fost programată pentru prima lună
de primăvară, în care, la nivelul solului, se înregistra
Evaluare finală
86
Evaluare finală temperatura minimă pentru plantare, de 10o
C. Temperaturile măsurate la nivelul solului în săptămâna
de lucru au înregistrat următoarele valori:
Ziua Luni Marţi Miercuri Joi Vineri Sâmbătă
Temperatura
în grade
Celsius
8ºC 11ºC 14ºC 12ºC 11ºC 10ºC
Rezolvă cerințele:
a. Precizează luna și ziua săptămânii în care crezi
că a fost organizată activitatea. Argumentează răspunsul.
b. Calculează media aritmetică a temperaturilor
din săptămâna de lucru, exprimată în grade Celsius.
c. Încadrează plantele primite în grupele corespunzătoare, după modelul:
Plante
inferioare
Plante superioare
Plante superioare
fără flori
Plante superioare cu semințe
Gimnosperme
Angiosperme
Dicotiledonate
Monocotiledonate
d. Identifică, în imaginile alăturate, plantele care pot
fi încadrate în grupele din tabelul de mai sus, rămase
fără reprezentanți. Argumentează alegerile făcute.
Subiectul al III-lea (20 de puncte)
Realizează un text, de maximum o jumătate de
pagină, în care să utilizezi în mod corect și coerent
cinci noțiuni dintre: ecosistem, livadă, parc, lac, râu,
biocenoză, biotop, lanț trofic, adaptare, peșteră.
Găsește un titlu adecvat.
Total (I, II, III) = 90 de puncte
Din oficiu = 10 puncte
Total = 100 de puncte
87
Scopul: Descoperirea importanței grădinilor botanice și zoologice pentru cunoașterea speciilor de plante și
animale, pentru conservarea speciilor pe cale de dispariție, pentru cercetarea științifică.
Obiective:
z Dezvoltarea capacității de investigare a lumii înconjurătoare.
z Educarea capacității de observare și de efectuare a unor experiențe cu privire la influența factorilor de
mediu asupra organismelor vii.
z Formarea unui comportament adecvat al omului față de mediul înconjurător.
Scenariul activității:
z Documentarea despre grădinile botanice și grădinile zoologice.
z Transportul elevilor și a cadrelor didactice în condiții de securitate.
z Realizarea fișelor de observație și a unui set de reguli de comportament.
Consultarea cu elevii și profesorii participanți:
z Precizarea scopului, a obiectivelor, a modalităților de lucru și de evaluare (fotografii, măști de animale,
modele de plante, dicționar cu animale sălbatice sau cu plante, fișe de lucru).
z Discutarea regulilor care trebuie respectate în timpul vizitei la grădina botanică/zoologică:
 utilizează permanent indicatoarele pentru orientarea în spațiul vizitat;
 păstrează permanent legătura cu grupul din care faci parte;
 nu călca și nu rupe plantele;
 nu hrăni animalele și nu te apropia prea mult de cușca în care trăiesc;
 nu țipa, nu alerga și nu incita animalele;
 completează în fișa primită informațiile solicitate.
Desfășurarea activității: Elevii primesc și completează fișa de observație pe parcursul vizitei (pentru
maximum 10 plante/animale care i-au impresionat).
Fişă de observaţie (model)
Denumire
animal
Grupa/ul din care
face parte
Locul unde
trăiește Modul de hrănire Comportament
Observaţie personală
(ce anume ţi-a atras
atenţia, te-a interesat,
ţi-a plăcut)
Denumire
plantă
Grupa/ul din care
face parte
Locul unde
trăiește
Tipul de
plantă
(ierboasă,
lemnoasă)
Particularităţi
(ex. tip de floare,
frunză, tulpină,
adaptare
la mediu)
Observaţie personală
(ce anume ţi-a atras
atenţia, te-a interesat,
ţi-a plăcut)
Concluziile desfășurării activității vor face referire la:
z modalitatea de realizare a sarcinilor de lucru;
z valorificarea rezultatelor observațiilor.
Vizită didactică
Explorarea unei grădini botanice sau zoologice
88

BIOLOGIE
BIOLOGIE
PENTRU SCOLILE SI SECTIILE
CU PREDARE IN LIMBA MAGHIARA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
Silvia Olteanu (coordonator)
Ştefania Giersch
Iuliana Tanur
Camelia Manea
Teodora Lazăr
CORINT

ORINT
C 
CORINT

PACHETUL EDUCAȚIONAL
este compus din:
Manual (carte + CD)
Caietul elevului
Ghidul profesorului,
accesibil gratuit la adresa
www.pasaport-cultura.ro,
secțiunea RESURSE GRATUITE
ISBN: 978-606-94044-4-7
www.edituracorint.ro
CYANMAGENTAYELLOWBLACK
MANUAL
PENTRU
CLASA
A V-A
MANUAL PENTRU CLASA A V-A