ISBN 978-606-048-006-8 / 9786060480068
Pagina 10.
Unitatea I. FUNCȚIILE DE RELAȚIE SENSIBILITATEA ȘI MIȘCAREA LA
PLANTE.
Sensibilitatea și mișcarea la plante.
Amintește-ţi!
Care sunt funcțiile fundamentale ale organismului?
Cum reușesc organismele vii să se adapteze la mediul în continuă schimbare?
Descoperă!
Funcțiile de relație asigură integrarea organismelor vii în mediile lor de viață
reprezentate
de un ansamblu de factori care se găsesc într-o permanentă schimbare. Funcțiile
de relație sunt
sensibilitatea și mișcarea.
Sensibilitatea și mișcarea reprezintă însușiri esențiale ale materiei vii. La
plante, acestea sunt mai puțin evidente și uneori mai greu de sesizat decât la
animale.
Mișcările plantelor se împart, în general, în mișcări pasive și mișcări active.
1. Mișcările pasive se realizează fără ca plantele să cheltuiască energie
proprie. Sunt
caracteristice plantelor libere, care trăiesc în masa apelor, sau unor părți ale
plantelor fixate de substrat (fructe, semințe). Acestea din urmă prezintă unele
adaptări care le permit răspândirea, cu ajutorul curenților de aer, a curenților
de apă sau a animalelor, la distanțe mari față de planta care le-a produs.
2. Mișcările active se realizează cu consum de energie din partea plantei sau
din partea unor
organe ale acesteia. Din această categorie fac parte: tactismele, tropismele și
nastiile.
a) Tactismele sunt mișcări ale plantelor libere determinate de factorii de
mediu. În funcție de
natura acestora, tactismele pot fi clasificate astfel:
• fototactisme – determinate de direcția din care vine lumina;
• termotactisme – produse de o distribuție inegală a temperaturii în mediu;
• chemotactisme – determinate de repartizarea inegală a unor compuși chimici în
mediu.
b) Tropismele sunt mișcări orientate ale organelor plantelor fixate, determinate
de acțiunea unilaterală a factorilor de mediu extern. După natura acestor
factori, tropismele pot fi:
• fototropisme – determinate de direcția luminii (de exemplu, floarea-soarelui);
• geotropisme – determinate de sensul atracției gravitaționale (fig. 1, 2);
• chemotropisme – determinate de prezența substanțelor minerale în sol (de
exemplu, rădăcinile plantelor);
• hidrotropisme – determinate de prezența apei în sol (de exemplu, rădăcinile
plantelor);
• tigmotropisme – determinate de atingerea sau contactul cu un obstacol (de
exemplu, mișcările tulpinilor plantelor care se răsucesc în jurul unui suport –
zorele, hamei, fasole).
Fig. 1. A – geotropism pozitiv al rădăcinii.
B – geotropism negativ al tulpinii.
Fig. 2. Geotropism.